Foarte vesela la vederea mamei in pauza concertului, dind semne de incintare la auzul corzilor ciupite ale viorii pretioase a Corinei, si-a baut in liniste, concentrata, doza de lapte. Cine stie, poate, peste ani, va deveni pianista cvartetului, asa cum o spune, mai in gluma mai in serios, Corina Belcea…
Violonista nu pare sa-si fi schimbat maniera hotarita de a ataca brusc coardele, semn al unui temperament impetuos, in ciuda calmului discret pe care il afiseaza in afara scenei si, mai important, a sigurantei de sine si admirabilei ei maiestrii violonistice. Impetuos si violistul Cvartetului Belcea, polonezul Krysztof Chorzelski, ale carui picioare se misca neincetat, punctind uneori puternic ritmul cu batai energice in lemnul scenei. Sigura pe sine si Laura Samuel, cea de-a doua vioara, si ea una pretioasa, a grupului. Antoine Lederlin, francez, membru al orchestrei simfonice din Basel, recent atasat grupului ca violoncelist, da culoare acestui cvartet vadit international, dar unit prin educatia muzicienilor sai, primita la Royal College of Music, la Londra, unde s-a si constituit in 1994.
In lumea internationala a muzicii de camera, Belcea nu mai are nevoie de publicitate. Este, indiscutabil, unul dintre cele doua, daca nu chiar cvartetul zilei in categoria sa de virsta si nu numai. Faptul ca au semnat, din 2002, un contract de exclusivitate cu multinationala EMI este o recompensa a muncii si a talentului celor patru instrumentisti. In aceeasi masura este si o recomandare si puteti sa le achizitionati discurile, as spune, cu ochii inchisi. Indiferent de program sau de optiunile fiecaruia, un disc al cvartetului Belcea nu va va lasa indiferent. I-am urmarit de la debutul discografic, le-am urmarit concertele live radiodifuzate si, la calitatile Cvartetului Belcea, as adauga constanta lor, faptul ca nu exista diferente majore intre inregistrarile de studio si cele din concert.
Atenti la aniversarile zilei, Cvartetul Belcea a cintat, la implinirea a 150 de ani de la nasterea lui Edward Elgar, cvartetul opus 83 in mi minor. O lucrare brahmsiana in esenta, interpretata in premiera in 1919. Elgar a fost incadrat de mai putin cintatul Cvintet pentru corn, vioara, doua viole si violoncel de Mozart, avindu-l ca solist pe Bruno Schneider, astazi profesor la Conservatorul din Geneva si Scoala de muzica din Freiburg im Brisgau si de un exceptional interpretat cvartet beethovenian Op. 59, in fa major, primul din seria cvartetelor Razumowsky, cum au ramas in istorie dupa numele printului carora le-au fost dedicate.
Nu numai prezenta Cvartetului Belcea ma face sa vorbesc despre acest Festival de muzica de camera, organizat de unicul cvartet elvetian de statura internationala, Sine Nomine. Conceptia acestui festival este, in sine, un model de manifestare muzicala pluridisciplinara, depasind de departe simplul eveniment muzical. Elvetienii au adoptat modelul britanic al concertelor de prinz (lunch concerts), o ora pretioasa de muzica, uneori, se poate spune, chiar de initiere in muzica de camera. Cum observa unul dintre membrii Cvartetului Sine Nomine, un cvintet de Reger, cum este cel pentru clarinet si cvartet de coarde, op. 146, a ramas practic neinterpretat in spatiul francofon. Iar fenomenul este aproape identic pentru muzica de camera a lui Faure in spatiul germanofon: ocazie de a organiza in cadrul festivalului o dezbatere publica, cu sprijinul unor muzicologi elvetieni, pe marginea intrebarii formulate succint: „Bariera lingvistica sau culturala?”. O alta conferinta prizata a fost cea pe tema „Poetul si moartea”, avind ca punct de plecare un cunoscut lied si cvintet schubertian.
Model si idee pentru festivaluri similare l-au constituit concertul-atelier pentru copii, carora operele interpretate le-au fost explicate in deschidere, pe intelesul lor, si atelierul pedagogic, la care au fost invitati elevi si profesori din diferite scoli cu care muzicienii Cvartetului Sine Nomine au colaborat in cursul ultimilor doi ani, cu telul declarat de a stimula interesul generatiilor tinere pentru muzica de camera. Si, cum se intimpla adesea in Occident, pretul biletelor pentru elevi si studenti a fost unul pur simbolic. Festivalul Sine Nomine 2007 a fost, altfel spus, o incintare…