Acum, la sfârșitul verii, a făcut furori o filmare a unui vlogger care n-a fost servit cu mici de o vânzătoare din Odorheiu Secuiesc – aparent fiindcă nu i-a comandat în maghiară. Înregistrarea video s-a lansat pe internet de Ziua Limbii Române și, desigur, a inflamat și rromânii verzi, și ungurrii verzi. Oricum, a devenit virală, cum se zice acum.
N-a mai contat că filmarea e cam făcătură, o prelucrare cu rea-voință a unei realități mai degrabă triste. Eu am văzut acolo o amărâtă de vânzătoare de la Kaufland care nu știe să vorbească românește și e asaltată de un individ evident rău intenționat. Individul trage singur concluzii, le spune potențialilor privitori ce să vadă, adică o unguroaică bosumflată care nu vrea să-i vândă mici fiindcă e român (apropo, cum s-o zice în maghiară la „mici“?), iar fata nu poate și nici nu știe să dea vreo replică.
Totuși succesul înregistrării nu trebuie să ne mire. Patriotismul românesc e întotdeauna zgândărit de orice ar sugera că ungurii vor să ne fure Ardealul sau măcar să ne excludă din el. E una din puținele coarde patriotice care mai vibrează la noi. Și nici o furie patriotardă nu întrece supărarea românului care vede că un ungur din România nu știe limba română – limba patrriei.
Faptul că miniștri, parlamentari, europarlamentari „de-ai noștri“ vorbesc o română lamentabilă, rușinoasă, adesea golănească, nu ne deranjează mândria națională. („Mârlani, dar români“ – iată un slogan electoral bun.)
În schimb, tot ce-i legat de unguri și de limba lor inflamează rapid rromânismul. Și, desigur, vice- versa, fiindcă etniile astea două seamănă teribil, mai ales în Ardeal. De aceea perechea vloggerului răuvoitor e unul din personajele maghiare ce apar în filmulețul lui, insul care spune că în ținutul secuilor trebuie să știi ungurește. Turcul și pistolul, ungurul și românul.
E ceva pueril în hârâielile astea naționaliste. Ungurul care nu-ți vinde pâine, unguroaica care nu-ți vinde mici. Secuiul care îl spânzură în efigie pe Avram Iancu. Fata cu bentița tricoloră. (Dacă i-ați uitat pe ultimii doi, vă felicit pentru echilibrul mintal.) E ceva caraghios în felul în care se inflamează patrioții de ambele etnii. Singura problemă e că, atâta timp cât se întreține o flăcăruie mocnită a urii, ea poate lua oricând proporții. E de-ajuns să moară un om. Dar chiar și așa, râca asta meschină face victime, doar că într-un alt fel.
Nu știu, de exemplu, dacă vânzătoarea din înregistrarea video nu va fi cumva concediată. Bănuiesc că, oricum, își va găsi ea un alt loc de muncă. Probabil tot ca vânzătoare în secuime – că doar nu profesoară. Și nici medic. Și nici deputat UDMR.
E unul din motivele pentru care, deși n-aș vrea ca etnicii maghiari din România să fie obligați să învețe limba română, îmi pare rău de cei care nu o știu. Practic, se condamnă singuri la o existență mediocră. În anul petrecut în Statele Unite am cunoscut o mulțime de emigranți mexicani care nu știau engleza. Nu i-a obligat nimeni s-o învețe și, chiar și fără engleză, toți și-au găsit de lucru pe ici, pe colo. Desigur, întotdeauna la slujbe cu salariu mic și muncă fizică multă și obositoare (bucătari la fast-food, gunoieri, zilieri), fără șanse de promovare sau de ascensiune socială. În contactele cu autoritățile erau mereu dependenți de conaționalii care știau engleza și care trăiau adesea – și trăiau bine – tocmai de pe urma acestor intermedieri lingvistice.
La fel stau lucrurile și cu maghiarii din România care nu știu limba română. Poate că reprezentanții lor de la București îi încurajează să-și păstreze identitatea, dar tocmai ei, membrii elitei politice maghiare, au ajuns să-i reprezinte pentru că știu românește – uneori chiar mai bine decât colegii lor români.
Dacă tânăra care vindea mici la Kaufland s-ar fi gândit la asta, poate că n-ar fi ajuns să fie luată la refec de un vlogger oarecare. Poate nici n-ar fi vândut mici, ci i-ar fi comandat la o terasă din Capitală, alături de ministrul Culturii și Identității Naționale din viitorul guvern – un ungur de-al nostru, din Ardeal.