Sar precum gazela peste premiile palmate ale lui Porumboiu si – oh, zei! – Mungiu, mai fac un salt peste poliromism si suplimentism, cu armata lor de tinerime scriitoare si editoare, caci deja intrevad ce legatura e intre toate astea si duhul moldav. Dar ma impiedic de o intimplare despre care aud ca va face valuri in chip de megamanifestare literara, si anume European borderlands, implantat anul acesta la Iasi de o echipa laiptigheza. Ce sa caute nemtii in Moldova, cind nu exista loc pe harta Romaniei mai potrivit ca Timisoara pentru gazduit festivaluri cu literaturi susurate in sapte limbi, calare pe tema frontierelor pasnice? O saminta de scandal imi incolti in
Paragraful de mai sus, ramas neterminat, plus titlul (care era Atillanak, adica, tradus din ungureste, Pentru Attila) l-am scris simbata, 2 iunie. Voiam sa expediez din vreme rubrica, fiindca luni imi luam picioarele la spinare spre Brasov pentru conferinta lui Adam Michnik. Daca stau si-mi recitesc productul nu-i greu sa bag de seama cum (pentru a cita oara!) scrisul trage dupa el, precum ata, ca-ntr-o rima, viata. „Sar precum gazela”, „ma impiedic”, „picioarele la spinare”, „scandal”1 anuntau ceea ce trebuia sa se intimple: un fel de tucahara pe care l-am executat la marea repezeala acasa, in birou, cu aterizare scurta pe genunchi. Rotula stinga s-a infipt in parchet, a facut crac si m-a lasat lata.
Desi n-as crede ca scriu chiar cu picioarele, durerea mi-a cam luat mintile si putintele. Asa ca, vreme de doua saptamini, n-am putut asterne nici un rind pe hirtie, desi de tirit m-am tirit zilnic, sontic-sontic, pe unde m-a impins datoria. Dar energie pentru rubricuta n-am avut, cu toate ca din intimplarea asta am desprins citeva idei numai bune de strecurat in Secretul… Vi le ofer spre dumicat in pagina cu fast-food. Intii, ca nu strica uneori sa o-ncasezi un pic, asa, ca o lectie. Apoi, ca se cuvine pretuit clipa de clipa un corp sanatos si liber.
De ce sa prinda viata gust abia cind ne impiedicam de ceva? N-as vrea sa va vad tinjind dupa lucruri simple, care va par firesti ca apa si aerul. Cum ar fi un mers zglobiu la piata. Sau o alergare in zori prin parc. Sau o bitiiala prin camera, pe muzica saltareata. Sau o tura dupa apa la fintina. Sau un trap pina-n tipografie. Sau un galop pina la chioscul de ziare de la colt. Asa ca mergeti, alergati, bitiiti-va, dati ture, trapuiti, galopati si bucurati-va din rasputeri. Depun marturie ca merita.
Nu-i nimic ca am lasat balta paragraful prin care voiam sa incep un fel de scrisoare pentru Attila Bartis. Aud ca s-a simtit grozav la Iasi, Bucuresti si Chisinau. Eu voiam doar sa-l invit si la Timisoara, unde o sa-l astepte multe surprize. Chiar daca nu-s Andreea Marin, stiu ce spun. Asa ca o sa revin cu lamuriri suplimentare pentru Attila in numarul urmator.
1 Pentru cine vrea sa afle mai multe, skandalonul era, in Grecia lui veche, un obstacol pus in mijlocul drumului ca oamenii sa se impiedice de el.