Oricât de absurd vi s-a părut că sună afirmația domnului Vosganian în legătură cu mâncatul ouălor direct din cuibar, fără a fi trecute prin circuitul economic, la o mai atentă analiză veți constata că omul are de fapt dreptate în ceea ce afirmă.
Și că privirea ageră și inteligentă a bunicii de la țară este de fapt căutătura clasică a oricărui evazionist neprins. Și, cum românii sunt necinstiți când vine vorba de a-și declara bunurile, trebuie aplicată cea mai eficientă măsură de control.
Cineva spunea cândva, referindu-se la problematica numeroaselor atacuri armate în care erau implicați civili americani, că nu este necesar un control al numărului de arme, ci implementarea unui regim strict în ce privește accesul la cartușe. Căci da, așa este, fără glonț pe țeavă ești fiul ploii. Așadar, cine trage cu gloanțe prin poiată? Nu cumva cocoșul?
Da, stimați cetățeni, el este pionul principal, cel care ne poate da măsura evaziunii fiscale din coteț. Pentru că nu degeaba pata aia albicioasă din ou, care de fapt este spermă de cocoș, se numește bănuț. Acest bănuț, în loc să intre în fluxul economic și să genereze venituri, ajunge în tigaia gospodinei. Așadar, soluția ideală este controlul masei monetare din scrotul cocoșului.
O comisie specială se va forma în cadrul fiecărei primării rurale. Comisia masturbatorie. Aceasta va inventaria fiecare cocoș din comună și va calcula cantitatea medie de spermă pe care o produce în timpul unui exercițiu financiar, prin extrapolare. Adică, tehnic vorbind, doi membri ai comisiei vor imobiliza orătania, al treilea îi va pune în fața ochilor fotografii cu găini frumoase, de rasă, iar un al patrulea membru, de preferință tehnician veterinar, va executa manevra de masturbare a păsăroiului, obținând eșantionul reprezentativ. Apoi va fi monitorizată frecvența cu care subiectul calcă găinile într-o zi, facem înmulțirea și obținem masa zilnică impozabilă. Suntem, cum s-ar zice, la o simplă împărțire distanță de a afla câți bănuți ar produce împănatul cu pricina într-o zi lumină, asta dacă îi acordăm prezumția că noaptea doarme.
Cu alte cuvinte, împărțim cantitatea din eșantionul reprezentativ la cantitatea medie de spermă dintr-un ou fecundat de dumnealui.
Obținem ics bănuți, pe care îi împărțim iar la o sută, ca să facem conversia în lei. Să zicem că este vorba de o sută de lei, da?
Ei, din suta aia, statul are dreptul la șaisprezece, plus TVA, plus asigurări, hai să rotunjim la jumi-juma.
Cu alte cuvinte, un testicul al orătaniei, la alegere, va produce pentru țară. E la mintea cocoșului.