Textul citit de catre Vasile Elisav, apasat, cu litere aldine, fu, pe jumatate in serios, pe jumatate-n deriziune, intimpinat cu vii ovatii si cu aplauze-ndelungi, cu racnete si cu petarde, ca, pe stadionul arhiplin, un (vorba crainicilor nostri) gol "de colectie" ori "generic", sau ca vedetele de muzica pop-rock.
— Sau pop-corn, ricana,-ntr-o doara, Nora.
— Aron, stai jos si taci din gura, ordona Vasile Elisav. Ca sa continue, dupa o pauza reflexiva: Domnisoarele sint rugate sa observe absenta absoluta din palindromul meu, ca si al lor, a semnelor diacritice autohtone: nici a, nici i/a, nici s, nici t…
— Adica nicio… tisnitura, dom profesor, nicio incontrolabila eruptie, niciun jet spontan al inspiratiei, nici, baremi, o… ejaculatio precox!
— Aron, stai jos si taci din gura, ordona Vasile Elisav. Pe tine te-am tot auzit. As vrea s-o mai aud, in fine, si pe Carpen.
— „S-o mai aud”; sau „s-o mai ascult”, – se trezi Nora intrebind ultimativ.
La care Carmen zise, pe nemteste: „Ein Ledergurt trug Redel nie.”
— Tradu-ne, ordona Vasile Elisav, simulind ca n-ar pricepe iota.
— In romana sau… in palindrom, intreba Carmen, logic.
— Daca, domnisoara Carpen, palindromul ar fi, fara exceptie, traductibil, ti-as spune: in… palindromana! Nefiind astfel, tot ce ti se cere este a-l traduce in romana.
— Domnule profesor, zise Carpen, mi-e aproape imposibil a o face, fara a recurge,-n continuare, la comentariul autorului, Hans Bellmer, ce reproduce palindromul respectiv intr-un eseu al sau scris in franceza, anume La petite Anatomie de l’Image, aparut in 1957.
— Inainte de aceasta, Carpen, si ca sa-ti meriti nota, zece plus, spune-mi de unde-l stii pe Hans Bellmer?
(In paranteza fie zis, profesorul Vasile Elisav pronunta aatentie: acest verb e oxiton, ca orice perfect simplu!th Ans Belmer, a la francaise, accentuat, adica, oxitonic, – ceea ce-l facuse, de altminteri, sa improvizeze, mai demult, aceasta poezioara frantuzeasca: „La mer est belle,/ la belle est mere;/ le plus rebelle/ est Hans Bellmer.”)
— Cartea se afla-n biblioteca Norei si este proprietatea dumneavoastra, dupa cum rezulta din ex libris. Am rasfoit-o, inspectindu-i, adineaori, in treacat, nu prea multele volume. Intre care, si La petite Anatomie… Asta e, zise Carmen, dindu-i numaidecit de urma. Cartea era, ici-colo, subliniata cu galben de Vasile Elisav. Nu-i fu greu invatacelei Carpen Carmen sa gaseasca urmatorul paragraf, pe care-l talmaci „la casca” dom prof Vasile Elisav:
„Oare de ce n-oi fi uitat aceasta fraza: «Ein Ledergurt trug Redel nie», pe care o auzisem prin 1910? Abia in mai 1942, pe cind atraduc aproape liberth vream sa-mi pierd urma undeva in Tarn, amintindu-mi-o, aveam sa-i dau de rost: cuvintul Redel, nume propriu, joaca concomitent pe redlich «onorabil», pe Radelsfuhrer «cap de insurectie», ca si pe Radel «mica roata escamotabila usor»; intr-astfel ca acest ansamblu: «Rotita, onorabil cap de insurectie, nu purta niciodata un centiron de piele», dobindea, fara indoiala, un inteles anticazon.”
Aici, Vasile Elisav inchise exiguul volum, care-si pierdu aproape urma printre cotoarele mai latarete, ce se aliniau cvasi-cazon pe bibliorafturile Norei.
— Volumul asta e atit de-ngust, zimbi Vasile Elisav, incit e foarte greu sa-ncapa,-ntre paginile sale, o zaloaga!
— Zaloaga?! Ce mai e si asta, dom profesor, se auzira intr-un glas Nora Aron si Carmen Carpen.
— Zaloaga?… Semn de carte.
(Continuarea in numarul urmator)