— Hai salut, ai ajuns de mult?
— Sunt aici de vreo oră jumate. Stau aproape, la blocul ăla verde.
— Pfui, eu cred că de două ceasuri mă chinui să vin, dar găsisem o minge și nu mă puteam dezlipi de ea.
— Da, știu cum e.
— Despre ce este vorba aici? Ce nu ne place?
— Ideea este în felul următor: sunt la mijloc niște interese politice meschine și individualiste.
— Aha. Ce e aia meschin?
— Adică lipsit de importanță, mărunt.
— Și individualist?
— Sincer, nu știu nici eu, dar sigur despre asta este vorba, fiindcă am auzit din cinci în cinci minute la portavoce. Ca să-ți fac un rezumat, niște oameni de la putere vor să modifice legislația în materie de justiție și să ajungă să o subordoneze politic, astfel încât să poată pune presiune pe niște procese și proceduri, ca să scape basma curată din niște cauze penale.
— Uau! O fi bine, o fi rău?
— Păi bine sigur nu este. Gândește-te puțin, țara are nevoie de o putere judecătorească independentă, fapt garantat și de normele constituționale. Doar așa ar putea ea, puterea asta, să apere interesul general, ordinea și echitatea socială și statul de drept. Or, dacă tu, individ de la putere, vrei să scapi de anumite probleme penale obstrucționând justiția cu pârghii aparent legale, lumea tre să iasă să protesteze.
— Băi, băiatule, dar tu ești inteligent rău. Unde ai făcut școală?
— La Sibiu. Bine, inteligența vine și ca o caracteristică a rasei.
— Dar ce ești?
— Ciobănesc german.
— Du-te, băi, cum să fii ciobănesc german, dacă ai urechile lăsate?
— Le țin așa intenționat, fiindcă vreau să par imparțial. Lumea e destul de reticentă azi și, dacă m-ar recunoaște, ar spune că m-a trimis Iohannis. Bine, îmi place mult de omul ăsta, i-aș linge mâna dacă l-aș vedea.
— La mine mama e bichon cu pechinez, iar tata aducea vag cu un labrador. Dar se temea să intre în apă. Nu l-am mai văzut de când aveam trei săptămâni. Un vagabond. Mă scuzi, dar eu încă nu sunt convins că ești ce spui că ești. Câinele lup trebuie să miroasă tare. Îmi pare rău că spun asta, dar voi, de regulă, puțiți.
— Mă spăl singur în fiecare zi.
— Crezi că aș putea să…
— A, sigur, te rog.
— Numai o secundă dacă ești amabil să ridici coada. Așa… hmfffff… da, dom’le, așa da! Dar tu miroși a croncănele din alea scumpe, de ce ai venit aici pentru treizeci de lei?
— Nu mă interesează banii, am venit din convingeri personale. Dacă nu luăm atitudine, ăștia azi subjugă justiția, iar mâine cine știe dacă nu vor vrea să ne castreze?
— Sunt castrat deja. Crezi că aș putea să te ling puțin, de poftă?