Într-o încercare de umor, Netflix a postat în urmă cu o săptămână: „Către cele 53 de persoane care s-au uitat la Un prinț de Crăciun în fiecare zi în ultimele 18 zile: cine v-a rănit?“. Nu s-a râs. În schimb, s-a întrebat: „Oare cam cât știe Netflix despre noi?“.
Decembrie este luna în care Netflix, în mod tradițional, lansează în spațiul public statistici despre cum este folosit serviciul său de streaming. Am aflat, de exemplu, faptul că media planetei de urmărit filme și seriale este de 140 de milioane de ore pe zi, adică un pic peste un miliard pe săptămână. Că ziua în care platforma Netflix a fost cea mai folosită a fost 1 ianuarie 2017. Statisticile Netflix sunt însă mai nuanțate de atât: au calculat care seriale au fost devorate episod după episod (pe locul 1 – American Vandal), care au fost serialele văzute în tihnă (pe locul 1 – The Crown), în ce cazuri partenerii de televizor au trișat și au văzut un episod înaintea altuia (locul 1 – Narcos) și ce seriale au fost cele mai potrivite cu spiritul de familie (locul 1 – Stranger Things).
Câteva informații făcute publice au ridicat însă o serie de întrebări: de exemplu, faptul că o persoană din Antarctica s-a uitat episod-după-episod la Shameless. Cineva s-a uitat la Pirații din Caraibe: Blestemul Perlei Negre în fiecare zi, 365 de zile la rând. Și celebra glumă cu cele 53 de persoane care s-au uitat intens la Un prinț de Crăciun.
Pe o parte dintre utilizatori, aceste date i-au pus pe gânduri. În primul rând, cine are acces la datele lor și cât de particularizat este acest acces? De exemplu, persoana care gestionează conturile de social media știe cine și cum și la ce se uită? Dacă nu, câți oameni pot avea acces la datele unui utilizator anume? Și de ce ar folosi informații despre utilizatori pentru a-i face subiect de glumițe?
Netflix a revenit imediat cu precizări, spunând că „Intimitatea utilizatorilor noștri este extrem de importantă. Informația se referă la o tendință de vizualizare, nu la informații despre obiceiurile unor utilizatori anume și identificați“.
Printr-o situație asemănătoare trecuse și Spotify, serviciu online de muzică, cu fix un an în urmă. A folosit informații statistice „ciudate“ despre utilizatori în scopul de a-și promova serviciile. Un exemplu de mesaj: „Dragă persoană care ai ascultat Forever alone timp de patru ore de Sfântul Valentin, ești bine?“. Pe atunci, compania americană a fost aspru criticată pentru încălcarea intimității și folosirea informațiilor despre utilizatori împotriva lor. Chiar și fără să îi numească, experiența utilizatorilor aflați la celălalt capăt al glumei este una cel puțin inconfortabilă.
În mod surprinzător sau poate, pentru unii, perfect logic, campionul intimității pe Internet este PornHub, site-ul care nu are nevoie de nici o explicație suplimentară. În luna martie, în America s-a produs un cutremur de peste șapte grade în lumea protecției datelor online. Pe scurt, Congresul american a dat undă verde serviciilor de furnizare de Internet să vândă informații despre obiceiurile de Internet ale utilizatorilor. A doua zi după decizie, Pornhub a anunțat că a introdus măsuri de protejare a datelor astfel încât nici măcar furnizorul de internet să nu poată vedea ce urmăresc utilizatorii site-ului. Concluzia zilei a sunat cam așa: „Bine ai venit în America lui 2017, unde site-urilor porno le pasă mai mult de tine decât propriului guvern“.