Ca să ne bage cât mai multă „știință“ în cap, programele din învățământul preuniversitar ajung să ne traseze în memorie niște scheme, simplificări de care nu mai scapi toată viața. Dacă în cazul științelor exacte metoda se dovedește eficientă, în cazul umanioarelor treburile se complică teribil. Se complică până în punctul în care istoria va fi repetată în diverse epoci de alți oameni cu alte preocupări, fără ca măcar să bage de seamă.
Cât studiezi istoria, ești obligat, ca elev, să reții ani de domnie, bătălii, alianțe. Cunoașteți schema. Mai apoi, intri la facultate, unde dai mai multă sau mai puțină atenție învățăturii (pentru că sistemul ți-o permite din plin), intri în câmpul muncii sau îți deschizi o afacere. Dacă ești mai activ civic, începi să înjuri politicienii zilei și să arunci sudalme conaționalilor care votează întotdeauna pe dos față de ce ți-ai dori tu să iasă. Cazi în păcatul de a îi considera ori neinstruiți, ori de-a dreptul idioți. Cum ai rămas în cap cu schematizarea deprinsă în școală, la fel de schematic îți duci mai departe viața. Căci, pentru a-ți duce cât mai liniștit propria schemă, lucrurile trebuie să fie clare: alb sau negru, erou sau ticălos.
Ghinionul este că și politica mare, la fel ca și măturatul străzilor, este tot opera unor oameni la fel de puțin preocupați ca tine de mari nuanțe – asta presupunând că nu ești cercetător la Academie sau om de știință de orice fel, caz în care îți prezint anticipat scuzele mele. Cum istoria a fost făcută de niște indivizi cam ca tine, ar fi bine să știi că și azi marile decizii de viață și de moarte luate la vârf aparțin tot unor ionești sau iordachi cu fricile lor, șefii lor, schemele lor din cap.
Când ți-e frică ce faci? Dacă ești descurcăreț, rezolvi cumva, găsești o soluție, un împrumut, o alinare. Orice ca să nu stai zi de zi cu frica în sân. Cam așa și cu parlamentarii puterii noastre de azi, au o frică. Dacă au furat ceva, cândva, ce pot să facă? Căci nu-i ajută nici un împrumut și nici să vorbească în șoaptă cu nevasta, mai tare ar speria-o și pe ea. Atunci vorbesc la partid și, pentru că au câștigat alegerile și sunt obligați să arate că se descurcă și în Parlament, nu numai în viață, se apucă să rezolve cumva treaba aia care nu le dă pace noaptea.
Ioneștii și iordachii ăștia au pe mână o țară, dar gândesc suficient de schematic încât să-și amintească perfect perioada dintre o mie nouă sute șaizeci și cât până în o mie nouă sute optzeci și cât a condus țara Ceaușescu, și mai puțin toți factorii sau toate întâmplările are au dus România pe drumul dictaturii comuniste. Niște ionești și iordachi au condus și atunci țara, cu ordinele și schemele lor din cap. Și pe aceștia istoria predată în școli îi reține ca buni sau răi, purtători ai unor chipuri estompate. Aveau și ei familii, aveau și ei nevoi, aveau și ei frici. Și, în mod evident, știau tot atât de puține despre cum îi va reține cartea de istorie pe cât știu și cei din prezent din politica mare.
Este cineva curios cum îi va reține istoria pe Liviu Dragnea, Șerban Nicolae, Eugen Nicolicea, Steluța Cătăniciu sau Florin Iordache? După care schemă?