„Întăriți-vă statul!“, ne-a ordonat baciul nostru de tânără democrație, Sorin Ovidiu Vântu, acum niște ani. Iar odată cu condamnările sale în Justiție, dar și ale altor mahări din lumea afacerilor și din cea a politicii, părea că procesul a început, iar recomandarea a fost pusă în practică. Ne-am răcorit și noi văzându-i. Doar că ceea ce părea o gheață solidă de la depărtare s-a dovedit o pojghiță care a cedat unor simple lovituri de ciocan aplicate fără vreo dibăcie ieșită din comun.
Au ieșit o vreme prin fața presei cu cătușele la mâini, iar aceste fapte, televizate în direct și neapărat la ore de maximă audiență, au oferit o satisfacție pe măsură milioanelor de microbiști convinși că în (imediat) trei decenii de relativă libertate democratică s-a furat tot ce se mai putea fura din țară. Chibițăreala a funcționat. Și a fost bine. O vreme. Temperaturile continuă să crească și să topească și ceea ce mai rămăsese din gheața de pe lac. Lumea și-a văzut de treabă până la infama Ordonanță 13, când vechii chibiți au coborât în stradă pentru a salva onoarea unei națiuni cu lideri hoți. Percepția este realitate.
Toți condamnații celebri și-au ispășit în timp record pedepsele, au ieșit bine-mersi cu averile intacte din pușcării. Din temnițele pe care le golește lunar, cu mult sârg, domnul ministru Tudorel Toader.
Căpeteniile încoronate ale Parlamentului României au decis de mult că, atâta vreme cât vor controla mașinăria de vot, nici un urmărit penal din rândurile aleșilor nu va rămâne fără imunitate. Atât Călin Anton de la Senat, cât și nea Liviu de la Cameră sunt oameni cu principii solide, iar odată ce le afirmă, rămân sfinte, chiar mai sfinte decât Programul de guvernare (care a suferit a treia modificare într-un an de zile). Observând principiile, probabil că nici DNA nu s-a mai sinchisit să trimită vreo cerere de ridicare a imunității către Ministrul Justiției, să nu care cumva să-i dea ocazia să o folosească pe post de hârtie igienică (pe fundalul restricțiilor bugetare draconice impuse de consilierul de stat Darius Vâlcov privind achiziția de bunuri și servicii la Guvernul României).
Cum spuneam, dacă Programul de guvernare de la Palatul Victoria mai poate fi încălcat, Programul de hibernare de la Cotroceni ține de Strategia Națională și nu se modifică decât în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, care se întrunește mai rar decât plenul reunit al Parlamentului, pentru a vota, semestrial, un nou prim-ministru.
Urlă ciocoii de la Bruxelles că nu ne mai primesc în Schengen și nu ne mai ridică MCV-ul, un fel de Dacie Logan cu radar pentru Justiție, dacă nu scădem temperaturile pe lac și nu se întărește la loc gheața. Doar că atât Călin Anton de la Senat, cât și nea Liviu de la Cameră sunt oameni cu principii solide și nu cedează nici la a zecea amenințare. Au mai urlat ciocoii și la domnul Viktor Orbán (ba, Jean-Claude Juncker i-a dat și-o scatoalcă peste ceafă și l-a numit „dictator“), și la liderii Poloniei, și la bulgari și la alții. Și?
S-a întâmplat ceva? Au dat pe cineva afară din Europa doar pentru că s-a topit gheața de pe lac? Liderilor central și est-europeni la place să fie cald, să se dezmorțească țânțarii pe baltă și să orăcăie broaștele la Educație și la Energie.
Întăriți-vă statul, că nea Liviu de la Cameră și Călin Anton de la Senat nu se mai înmoaie!
Un comentariu
„„Suplimentul de cultură“ a fost lansat în 13 noiembrie 2004 de Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. De-a lungul celor 13 ani de apariție, săptămânalul a urmat o politică editorială unică în peisajul presei culturale, urmărind în primul rând actualitatea culturală și promovând cultura tânară.” – Sorry, dar vorba lui Tutea „duhniti” a politica de strada!