E mai curajos să te întorci decât să rămâi. Iar au trecut trei săptămâni de la ultima plecare și nu mai am stare. Myanmarul mi-a făcut iar poftă de a mă pierde în mulțimi pestrițe, de a adormi la poarta vreunui templu, de a prinde autobuze pe ultima sută de metri, de a-mi trânti rucsacul în vreun vehicul uitat de vreme către un loc despre care nu am citit mai nimic, dar despre care mi-a povestit cu nesaț vreun călător între două avioane printr-o țară de tranzit din care sigur niciodată n-am să văd nimic mai departe de perimetrul aeroportului.
Toate sunt fix așa cum le-ai lăsat, mi-a confirmat sec un amic binevoitor când mă întrebam oare cum se schimbă fața Iașului an după an. Oare lumea unde mai iese să se distreze în weekenduri, ce locuri noi au mai apărut, cine s-a mai însurat, cine s-a născut, cine a rămas și cine a plecat, mai există cofetăria și geamurile frizeriei din Dispecer prin care nu le invidiam deloc pe doamnele frumos orânduite sub căștile de coafor pentru un permanent de șase luni? Și câte alte asemenea melancolii locale!
Dar de data asta am să fac lucrurile diferit. Altfel. N-am să mă mai plâng de fețe posomorâte și geci gri, de starea națiunii, a sistemului de sănătate, de tramvaie fără încălzire sau de soarta veganilor din România. Nu, de data asta am să mă bucur cââât pot de mult. Am să fiu oaspete în propria casă. Am să privesc cu ochi noi sala de filme nou-nouță a Ateneului Tătărași unde nu am nevoie de extra pulovere și mănuși, sunetul e cristal și imaginea se încadrează bine. Am să particip la toate evenimentele culturale, care mai de care mai variate: Introspect și Trupa de Teatru Senzorial Labirint (Introspect s-a născut din inițiativa adusă de Comunitatea Vie împreună cu Centrul de Resurse pentru Comunitate și Trupa Instinctiv de la Cluj-Napoca din dorința de a oferi experiența acestui tip de teatru experimental la Iași) sau Sofar Sounds și concerte în locuri secrete – o comunitate globală alcătuită din iubitori de muzică și nu numai, care se reunesc o dată pe lună, în 398 de orașe din întreaga lume, pentru a lua legătura cu artiștii locali în cadrul intim al unor concerte live.
A fost de ajuns să lansez o întrebare și brusc m-am trezit în brațe cu responsabilitatea de a aduce arta mai aproape de consumatori, de a o face accesibilă tuturor și de a-mi petrece scurtul timp de acasă altfel. Cumva cum nu numai mie mi-ar plăcea, ci și celor sătui de meniul tradițional al opțiunilor de călătorii în și în afara normelor obișnuite.
Duminică, 11 februarie
Așadar a prins viață Pop Up Festival Cameral. Un loc în care oricine se simte liber să creeze, să fie spectator în aceeași măsură în care este și performer. Am creat un spațiu intim de joacă, un gathering creativ de micro-dimensiuni într-o sufragerie, un dormitor, o baie.
Un spațiu unde primești artă pe pâine și la schimb îți aduci mâncarea (musai vegană, casa mea – regulile mele), băutură nealcoolică, papuci de casă și perne de întins lung oasele pe parchetul unei camere de bloc de 4/4 m.
Programul începe în jurul prânzului și se termină ușor înainte de cină. Centrul Cultural Chinez „Nicolae Milescu“ Iași deschide micul nostru festival cu o ceremonie a ceaiului, după care ne așezăm în fața unui Manifest senzorial cu Introspect, stăm la cafele, gustărele și ne plângem de vreme până ce o mână de oameni îți aranjează chitarele, tobele, tamburinele și îți dreg vocea pentru o sesiune de jamming și improvizații muzicale. Doi actori stau față în față cu teatrul lectură, iar la final ne întindem pe jos în baie de boluri tibetane și încheiem prima ediție a Festivalului Cameral. Se întâmplă duminică, 11 februarie de la trei. (Mai multe detalii pe pagina: https://www.facebook.com/desiree.halaseh.)
Un proiect inspirat de Casa cu Artiști: „suntem artiști necunoscuți care fac arta cunoscută comunităților locale. Ne plimbăm din casă în casă și punem pe masă: teatru, muzică, poezie, arte vizuale, dans contemporan, performances și orice altă formă de manifestare a spiritului. Am pornit din Brașov și ne dorim să umplem planeta de case cu artiști. Viața-i scurtă, fă din ea o artă!“.