Apariția recentă pe discul Rhapsodie Roumaine – semnalat în numărul precedent al săptămânalului nostru – înregistrat de Ensemble Raro, al cărui manager este violistul Răzvan Popovici, a unei piese de muzică de cameră puțin cunoscute a lui George Enescu, Nocturne d’Avrayen, este de natură să aducă în discuție, aș spune, câteva lacune în cercetarea muzicologică a moștenirii enesciene în România.
Semnalat de câteva bune decenii de Titus Moisescu printre lucrările inedite ale compozitorului (în 1975), manuscrisul nedatat și aparținând unui copist până acum necunoscut al Nocturnei d’Avrayen, păstrat în arhiva Muzeului Național „George Enescu“ de la București, a fost discutat pentru prima dată de regretata Clemansa Liliana Firca într-o comunicare la Simpozionul Internațional George Enescu din 2009, despre care ne-a atras atenția buna cunoscătoare a muzicii de pian enesciene, dr. Raluca Știrbăț.
În comunicarea sa, publicată în volum în 2011 de Editura Muzicală, Clemansa Firca lansa ca ipoteză de lucru că piesa a fost compusă în intervalul 1931-1936, într-o vreme în care George Enescu îi dădea lecții tânărului Yehudi Menuhin, în localitatea Ville-d’Avray, în apropiere de Paris. Contextul ar fi fost acela al serilor de muzică de cameră din casa închiriată de familia Enescu, iar piesa, chiar dacă nu se acorda cu scrierile de epocă ale lui Enescu, ar fi fost un soi de glumă muzicală, „un omagiu relaxat, cvasi-spontan, adus tradițiilor muzicii de cameră“ și „un gest agreabil în direcția coparticipanților la serile de muzică de cameră“.
În 2009, cu ocazia simpozionului amintit, avea loc și prima audiție publică a Nocturnei d’Avrayen, la 6 septembrie. Formația camerală condusă de pianistul Viniciu Moroianu, împreună cu Mioara Moroianu (vioară), Florin Matei (violă) și Dan Joițiu (violoncel), înregistrase în iulie 2009 piesa pentru un disc ce avea să apară la casa Electrecord.
Ipoteza lansată în 2009 de Clemansa Firca avea să ajungă la urechea și să fie adoptată entuziast de muzicologul britanic Malcolm MacDonald, autorul livretului unei noi înregistrări pe disc a Nocturnei, la casa Toccata Classics, în 2012, de către pianistul Ian Hobson, violonistul Sherban Lupu, Masumi Per Rostad (viola), Marin Cazacu (violoncel). Numai că muzicologului britanic, mai mult ca sigur, i s-a povestit de către cineva ipoteza compunerii piesei în casa lui Menuhin, fără să fi citit articolul originar al Clemansei Firca, pe care se grăbea să o critice. Malcom MacDonald era la curent, în schimb, cu o opinie anterioară a doamnei Firca, cea formulată în Catalogul tematic al creației enesciene, vol. I, în ediția 1985, unde Nocturne d’Avrayen fusese datată tot ipotetic – și mai verosimil – în perioada 1896-1901. Drept care, ironie a soartei, britanicul îi dădea o notă proastă celei mai respectate cercetătoare enesciene din România, scriind că încadrarea piesei în perioada de tinerețe a lui Enescu ar fi fost „de neînțeles și dubioasă” (sic!).
Întorsătura soartei, dar fără ca ea să fi fost aflată până astăzi și de cercetătorii enescieni din România, face ca manuscrisul autograf, cu datarea exactă a Nocturnei d’Avrayen la 7 iulie 1898, să apară în Franța, în cursul clasării arhivei muzicianului coleg de clasă cu George Enescu, dar aproape uitat, Fernand Halphen (1872-1917). Hervé Roten, directorul Institutului European de Muzici Evreiești, instituția căreia îi fusese donată arhiva, o anunța public la Festivalul Muzical pe care l-a organizat în 2015 și la care Nocturna a fost interpretată în primă audiție după partitura autograf (versiunea live, de concert, dată de muzicienii francezi poate fi ascultată online sub numele de „Grand Concert de Gala de l’Institute Européen de Musiques Juives“). Mai mult, manuscrisul enescian și două pagini scanate, cu dedicația scrisă de Enescu pentru prietenul său, erau introduse cu acel prilej în catalogul online al Institutului de la Paris.
Fernand Halphen și George Enescu au fost legați, până la moartea celui dintâi în 1917 ca urmare a unei boli contractate în spitalele de război în care cântase, printr-o admirabilă prietenie, pusă în evidență recent de profesoara universitară Laure Schnapper, muzicolog și președinte al Institutului European de Muzici Evreiești, în volumul Du salon au front: Fernand Halphen (1872-1917) Compositeur, mécène et chef de musique militaire. Între tezele ei, după vederea ilustrației ce însoțește discul Rhapsodie Roumaine, este și aceea că manuscrisul Nocturnei d’Avrayen, din arhiva Muzeului Național „George Enescu“ poartă, mai mult ca probabil, scrisul copistului utilizat de Fernand Halphen. În consecință, am profitat de ocazie pentru a o intervieva atât în beneficiul melomanilor, cât și al muzicologilor români.
FOTO: prin curtoazia IMJE