Cum sa judeci altfel modul in care oamenii se lasa convinsi sa cumpere un lucru pe care nu-l cautau in locul celui pe care nu-l gasesc nicidecum? Am vazut astfel de scene. Cauti niste sandale albe, numarul 38 si ti se spune ca „Nu se mai gasesc, ne pare rau, tocmai am vindut ultima pereche”. Asa ca, daca esti intr-adevar clientul perfect (in cazul de fata clienta perfecta), pleci cu o pereche de sandale rosii („Va vin minunat!”), numarul 39 („Cuprind mult mai bine talpa si oricum numerele astea nu-s chiar exacte…”) sau numarul 37 („Se lasa intotdeauna la purtat si-i mai bine sa le luati mai mici”), iar la sfirsit multumesti frumos.
Marea arta este insa sa-i convingi pe clienti ca vinzi ieftin, eventual in pierdere, iar pentru asta ai nevoie de cumparatorii adecvati. Din punctul asta de vedere, in Romania stam foarte bine. Avem aproape cele mai mici salarii din Uniunea Europeana, dar la produse si la servicii preturile sint adesea mai mari. De exemplu, un oarecare producator de alimente autohton are cheltuieli mai mici ca in restul UE, plateste salarii mai mici (chiar mult mai mici), dar vinde mai scump. Cica piata regleaza ea pretul. Da’ uite ca nu-l regleaza! Poate tocmai fiindca romanul e clientul perfect.
Imi amintesc ca la un moment dat, inainte de intrarea Romaniei in UE, l-am vazut la televizor pe un lider de asociatie a producatorilor de carne de porc, care avertiza statul roman sa nu elimine taxele protectioniste, caci altfel tara noastra va fi invadata de carnea de porc ieftina din Ungaria. Si de ce sa nu fie invadata? Fiindca atenteaza la productia autohtona? Dar, cum spuneam, salariile – inclusiv ale angajatilor din carmangerii – sint mult mai mici ca in Ungaria, productia nu cred ca presupune cheltuieli mai mari, asadar ce motiv ar fi ca producatorii romani sa vinda mai scump si sa fuga de concurenta directa cu producatorii straini? Simplu: fiindca aici exista o clientela captiva, care plateste mai mult. Fiindca nu are incotro.
Cind avem seceta, producatorii din panificatie anunta ca, din lipsa de griu, trebuie sa mareasca pretul piinii. Cind am avut supraproductie la griu, aceiasi producatori au anuntat ca, din cauza pretului scazut la griu, producatorii nu vor sa vinda, asa ca ei n-au materie prima si trebuie sa mareasca pretul piinii. Anul acesta am avut seceta. Deci se va mari pretul piinii. La anul s-ar putea sa avem o ploaie de meteoriti, asa ca pretul piinii se va mari din nou.
Recent am fost vizitati de o ruda, stabilita de mai bine de zece ani in Canada. La un moment dat a vrut sa-si cumpere un microfon si o camera video pentru computer, dar a renuntat repede. S-a ingrozit de preturile imense din magazinele de electronice. „Mult mai mult decit in Canada!”, a exclamat el. „La asemenea preturi, cine Dumnezeu cumpara?” Cum cine? Clientii perfecti. Cei care cumpara masini din Europa la preturi mai mari decit in Uniunea Europeana, sint jupuiti de banci prin credite si comisioane inimaginabile in tari nebananiere si platesc energia electrica la tarife care ar speria Suedia.
Bine, cunosc si citiva romani care incearca sa se abata de la conduita asta. Am citiva prieteni care locuiesc destul de aproape de granita cu Ungaria si isi fac permanent cumparaturile in supermarketurile de dincolo de granita. Ei spun ca asa ies mai ieftin. Nici nu stiu ei ce pierd. Sau poate ca de-acuma nu mai sint ei cei care pierd…