Nu va mai retin cu platitudini marketingale. As vrea sa (va) propun o selectie de nume, favoritele mele din lunga – prea lunga! – lista a celor care ne-au incintat singuratatile, ne-au albit noptile si ne-au umplut abisul in care privim zilnic, si nu de pe crestele muntilor lui Caspar David Friedrich… N-am intentia vreunei valorizari. De altfel, dupa ani de intimitate cu muzica, n-as putea sa fac diferentieri.
Ca si poezia, muzica este o stare de moment, un fel de imobilitate in infinitul dinamic, o dinamica imobila, siesi indestulatoare, din care se naste permanent… Dumnezeu stie ce, eu n-am cuvinte sa definesc indefinibilul. Cind, ascultind Mozart ori Pink Floyd, iti vine sa-ti jupoi carnea de pe oase si osinza de pe suflet ca sa ajungi la simburele ce constituie esenta (ta) eterna, la ce bun clasamente sau precizari valorice?
De-aia le zic preferinte aleatorii, pretexte de-a atinge Absolutul, Nirvana, Paradisul (cu mentiunea, deloc insignifianta, ca implinirea cheama insingurarea).
Asadar:
Pink Floyd – Wish You Were Here & The Wall & Animals & Dark Side & Meddle & restul, toate; Zappa – Joe’s Garage & alte vreo 10; Joy Division – Closer & Unknown Pleasures; Mahavishnu Orchestra – Inner Mounting Flame & Birds of Fire; Miles Davis – Bitches Brew; Depeche Mode – Construction Time Again & Violator; Sex Pistols – Never Mind the Bollocks; Rory Gallagher – Irish Tour ’74; Santana – Third; Tangerine Dream – Force Majeure & Tangram; Kraftwerk – Die Mensch Maschine; Plasmatics – Coup d’Etat; Yes – Close to the Edge; Megadeth – So Far, So Good, So What! & Countdown to Extinction & Youthanasia; Metallica –… and Justice for All & Master of Puppets; Canned Heat – Living the Blues; Johnny Winter – Still Alive & Well; Eric Clapton – Slowhand; The Band – Stage Fright; Amon Dull II – Yeti; Can – Saw Delight; Tiamat – Wildhoney; Peter Frampton – Comes Alive!; Weather Report – Black Market & Heavy Weather; Rush – Different Stages; Manfred Mann’s Earth Band – Nightingales & Bombers; ZZ Top – Eliminator; AC/DC – Back in Black; Talking Heads – Stop Making Sense; Stranglers – No More Heroes; Black Sabbath – Paranoid; Mike Oldfield – Tubular Bells; Jean-Michel Jarre – The China Concerts; King Crimson – oricare; Steve Vai – Passion & Warfare; Colosseum – Live; Toy Dolls & New York Dolls & Television (cu orice album, toate sint egale); Marilyn Manson (ca-mi place inca Marilyn); Clash – London Calling (iar eu n-am ajuns acolo!); Van der Graaf Generator (ca pedeapsa cind comit boacane!); Porcupine Tree (fiindca inregistreaza surround, dindu-ti senzatia ca esti in mijlocul orchestrei); Midnight Oil – Capricornia; Exploited & Ministry (cind simt ca nu mai suport lumea si-s gata sa explodez); Genesis, Gentle Giant, Caravan, Gong, Hawkwind, Camel, U2 (cind vreau sa ma dau cult & elitist); Motley Crue, Kiss, Van Halen, Iron Maiden, Judas Priest (la un fel de bar cu fete); Blackmore’s Night (sa va spun de ce?); iar cind mi-e jale ascult Janis…
Si blues, blues, blues… Ca nimic nu-i mai frumos pe lumea asta decit bluesul, bautura & nevasta! (Uite, dom’le, m-am prostit sau indragostit – fac rime!)