Nu e un film usor de inghitit seara, dupa ce ai alergat si te-ai spetit tu insuti toata ziua. Bourne iti modifica sinapsele, te obliga ca, daca vrei sa ramii cu el pina la sfirsit, sa fii mereu in priza. Nici o pauza, fie – una singura, secventa in care Bourne bea o cafea cu agenta Nikki (Julia Stiles), dar si atunci se face schimb de informatii importante, chiar daca eroii nu alearga. Seria Bourne e, pe de alta parte, poate cea mai globalizanta productie contemporana. Te fitii, odata cu personajele, din Paris la Londra, Madrid, Tanger, si de-acolo intr-o fractiune de secunda te catapultezi la New York. Jason Bourne nici nu e aratat plictisindu-se in avion. Cel mult intrind in avion.
Existenta lui n-are timpi morti, pauze de joc in care ar putea reflecta si trage concluzii. Toata viata lui Bourne are loc in prezent, in aceasta secunda. Esti cu el? Bine. Doar cei puternici supravietuiesc, vai, stim asta. Fanii spun ca aceasta a treia parte e cea mai buna. In orice caz, mari diferente intre Ultimatumul lui Bourne si Suprematia lui Bourne (realizat in 2004 tot de Paul Greengrass) n-ar fi. Decit o imagine si mai miscata, care imita cit mai fidel realitatea. Insa am impresia ca Greengrass (care intre timp a realizat United 93, film care reface la milimetru momentul 11 Septembrie) a aplicat o aproximativ aceeasi grila metatextuala. Nu e suficient ca miscarile lui Bourne si ale celor cu care intra in relatie in locuri publice sint urmarite pe monitoarele CIA-ului din New York, dar unii agenti care vor sa-l lichideze pe Bourne au atasata la arma si o camera de luat vederi. Astfel, spectatorul e pus in acelasi scaun cu cei de la CIA, iar cavalcada de urmariri capata oaresce adincime.
Fireste, Bourne alearga din nou extrem de mult si scapa din cele mai dificile situatii. Insa de asta data, el alearga sa inchida o paranteza, sa-si intilneasca si sa-si confrunte creatorul, pe dr. Albert Hirsch (Albert Finney), cel care l-a inclus in programul agentilor care lichideaza ca niste masini, fara sa intrebe de ce. In era tehnicii in care traieste personajul si in care e realizat si filmul, e si Bourne, nu-i asa, o masina care se revolta recapatindu-si umanitatea. Dar cred ca n-are rost sa intelectualizam prea mult. Mi-ar placea sa il vad pe Bourne pensionat, in fotoliu, uitindu-se la televizor ca Homer Simpson.
Mikael Hafstrom se impiedica in scenariu
Ce ar fi fost, la fel, Camera 1408 fara Internet? Probabil ca ar fi avut o poveste mai buna. Eroul interpretat de John Cusack e un scriitor care nu crede in povestile cu stafii. El insista sa se cazeze in camera 1408 a hotelului Dolphin din New York, celebra pentru numarul mare de oameni care au murit in ea si considerata malefica. Fireste, va avea loc o lupta pe viata si pe moarte pina la ziua. Regizorul Mikael Hafstrom nu prea stie cum sa creeze si sa dozeze ritmul ori atmosfera. Dar cel mai mult se impiedica in scenariu. Ideea filmului a plecat de la Stephen King si s-a regasit nu intr-o carte tiparita, ci intr-un audio-book. In film, izolat perfect cum e si realmente lipsit de putere in fata maleficului care il ataca punindu-l sa se confrunte cu propriul trecut, eroul reuseste sa ia legatura prin Internet (wireless) cu fosta lui sotie. Deci in conditiile in care e atacat prin toate mijloacele (spectre, temperaturi scazute, trucuri diverse etc.), eroul poate totusi sa lanseze un SOS prin intermediul netului. Mai ales ca ni se spune clar la final ca urgia nu era rodul imaginatiei sale. E bun wireless-ul. Mai bun ca stramoseasca telepatie. Sau o fi fost vreo reclama si nu m-am prins? Ar trebui sa mai fac un pic de sport mental cu seria Bourne.
Ultimatumul lui Bourne/ The Bourne Ultimatum – 2007, regia Paul Greengrass, cu: Matt Damon, Julia Stiles, Joan Allen, Albert Finney, David Strathairn
Camera 1408/ 1408 – regia Mikael Hafstrom, cu: John Cusack, Samuel L. Jackson, Mary McCormack