Dacă 2018 este anul căutărilor, în 2019 și 2020 smoala politică se va încinge din nou. Vom fi chemați la urne de nu mai puțin de patru ori, iar fiecare tip de alegeri este important. Europenele din mai 2019 vor indica unde suntem din punct de vedere politic.
Sondajele din ultima vreme sunt tot mai puține și mai neconcludente, iar scrutinul pentru Parlamentul European va fi dușul rece pentru clasa politică românească.
Sigur că este important cine merge la Bruxelles și către ce familie politică, dar mai important, în plan intern, va fi semnalul pentru ceea ce va urma pe scena politică. După trăsnăile din ultimul an și jumătate, PSD are o mare problemă. Social-democrații vor avea de înfruntat, pentru prima oară, electoratul după promisiunile fără număr din campania din 2016. Și mai ales după cele mai mari proteste din ultimii 25 de ani. Se va vedea cât plătește Dragnea, cât mai înseamnă mașinăria partidului și care este de fapt scorul PSD.
Alegerile europene nu provoacă niciodată emoție. E doar vot politic, iar partidul cu structurile cele mai tari va avea câștig de cauză. Totuși, față de alegerile pentru primărie sau pentru Parlament, liderii locali nu sunt atât de implicați. Nu e neapărat meciul lor, singura lor teamă fiind aceea că vor fi puși să dea explicații în fața șefilor de la București dacă rezultatele vor fi sub așteptări. Nici primarii nu se vor implica peste măsură.
Cu toate acestea, scrutinul este relevant, pentru că vom ști exact cum stau partidele. Rezultatul de la europarlamentare va fi un semnal pentru toate formațiunile politice. Și pentru opoziție scrutinul este esențial. PNL are ocazia să arate că scorul sub așteptări din decembrie 2016 a fost un accident, în timp ce USR poate confirma că a intrat pe un trend ascendent și că este o formațiune de luat în seamă în bătăliile următoare. Și pentru ALDE va fi un test elocvent, mai ales că ultimele sondaje indică faptul că formațiunea lui Tăriceanu se apropie de pragul de 10 la sută. Cât despre PMP, partidul lui Băsescu pare să aibă cele mai mari probleme, în ciuda faptul că fostul președinte agită cât poate de mult tema unirii cu Republica Moldova.
Dacă europenele reprezintă mai degrabă un antrenament cu public, alegerile prezidențiale nasc pasiuni uriașe de fiecare dată. Mai candidează Iohannis? Dacă da, sprijinit de cine? Va avea USR propriul candidat? Dar partidul lui Cioloș?
Nici la PSD subiectul nu este clarificat. Liviu Dragnea ezită să discute în partid problema nominalizării candidatului la președinție. Foarte probabil, dacă scapă de Justiție, Dragnea va intra el însuși în cursă. O decizie riscantă pentru PSD, pentru că într-un eventual tur doi Dragnea ar fi candidatul perfect care stârnește mânia electoratului anti-PSD. La fel s-a întâmplat și cu Mircea Geoană sau Victor Ponta, doi politicieni care nu adunau atâta antipatie pe cât o face Dragnea.
Dacă nu va fi Dragnea candidatul PSD, atunci cine? Gabriela Firea? E o variantă de luat în seamă, deși primărița Bucureștiului nu este văzută cu ochi buni de toți liderii PSD din teritoriu. Varianta ideală pentru PSD ar fi un candidat din afara partidului, care să nu stârnească electoratul anti-PSD în turul al doilea. Este puțin probabilă o asemenea soluție, pentru că niciodată pesediștii n-au susținut un intrus. Din acest motiv, PSD nu-l va sprijini nici pe Tăriceanu (ALDE) din primul tur. Singura șansă pentru Tăriceanu este să intre în turul doi, în dauna candidatului PSD, dar pare mai degrabă un scenariu SF.
Pentru Tăriceanu este probabil ultimul tren către Cotroceni. De aceea, șeful ALDE a intrat deja în campanie, cutreierând țara și încercând să-și întărească filialele cu fugari de la alte partide. Totodată, ALDE încearcă să arate că Tăriceanu ar fi candidatul cu șansele cele mai mari și că PSD ar trebui să-l susțină.
E de urmărit ce se va întâmpla cu mariajul PSD-ALDE pe măsură ce ne apropiem de alegerile prezidențiale, pentru că o tensionare bruscă a relațiilor între cele două partide poate avea implicații în ceea ce privește guvernarea.
Vor urma decizii majore în acest an la vârful tuturor partidelor. Și poate că în sfârșit vom discuta serios și așezat despre viitorul țării. Că până acum, în 15 luni de guvernare PSD, n-am vorbit decât despre libertatea politicienilor.