Tot e un lucru bun că scandalul Cambridge Analytica (costisitor pentru credibilitatea și cotația bursieră a Facebook) a prins mai tare în România decât saga Donald Trump – Stormy Daniels.
De zile bune se dezbate, sunt consultați specialiștii în digital de pe la noi, lumea începe să își pună probleme în legătură cu datele care le sunt adunate cu și fără știința lor. Peste toate, în mediul de business se discută intens despre efectele pe care le va produce GDPR, Regulamentul general privind protecția datelor în Uniunea Europeană, care va intra în vigoare de la sfârșitul lunii mai.
Să fie vorba despre o trezire la realitate, să ducă toată această larmă la o gândire critică pusă la treabă mai des? Subiectul este unul care privește România, unde platforma Facebook numără în jur de 10 milioane de conturi reale, oameni în carne și oase care-și petrec ore bune pe mobil și pe laptop „scrolând“ feed-ul folosindu-se de diverse joculețe și aplicații care „le fură“ datele.
Suntem, din păcate, și în ochiul unei furtuni de ipocrizie, câtă vreme prea puțini sunt aceia care conștientizează cu adevărat că acțiunile lor din online au efecte cât se poate de palpabile în viața reală. Sentimentul de spațiu privat pe care platformele sociale l-au dat mulți ani a fost o capcană perfectă pentru cei cărora, în unele cazuri, nu le va ajunge o viață să repare expunerea intensă (la limita inconștientului) a vieții private în online. Într-o societate în care tot mai mult percepția tinde să devină realitate, deja oamenii nu mai obțin joburi din cauza pozelor nepotrivite afișate pe Facebook sau pe Instagram sau din cauza caracterului conflictual afișat în conversațiile de pe rețelele de socializare.
În același timp, deși numărul telefoanelor mobile inteligente este unul uriaș în România, iar accesul la Internet de mare viteză foarte ieftin, din totalul celor 10 milioane de utilizatori ai Facebook doar circa 10% dețin un card bancar cu care își fac cumpărăturile. În era digitală, românii preferă „să se dea“ pe Facebook, dar să își facă online shoppingul cu plata ramburs.
Pe de altă parte, nici analfabetismul digital nu iartă. Dacă avem un public uriaș captiv la talk-show-urile de seară, unde se exersează stilul Fox News à la roumaine, la fel, și pe Facebook există un public uriaș captiv al fake news-ului, al share-ului de articole fără nici cel mai mic dram de discernământ. O audiență obișnuită să înghită pe nemestecate teorii ale conspirației și propagandă televizată va fi la fel de vulnerabilă la același tip de conținut regăsit în online.
Astfel că tot la educație ne întoarcem și la lipsa instrumentelor necesare gândirii critice. Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, se vaită de mai bine de o săptămână că nu și-a imaginat niciodată că va ajunge să dea explicații privind influențarea alegerilor democratice pe tot globul prin intermediul businessului său în domeniul digital. Mai mult decât atât, se arată deschis la acțiuni de reglementare a rețelelor sociale, deși, în sine, ideea s-ar putea să se dovedească foarte proastă. Cum pot fi reglementate mai exact rețelele sociale și ce efecte vor avea reglementările asupra utilizatorilor obișnuiți, dar și asupra advertiserilor, e foarte complicat de întrevăzut în momentul acesta. Membrii Congresului american par să creadă că problema stă în numărul de angajați ai Alphabet (Google) sau Facebook, deși poate că discuția ar trebui să se concentreze mai mult în jurul prevenției. Cum nu poți pune un polițist lângă fiecare cetățean, la fel nu poți pune un supervizor pentru fiecare user vechi sau nou de pe Facebook.
Ceea ce se poate face într-adevăr, dar pe termen lung, este ca cetățenilor obișnuiți să li se ofere șansa la propriul discernământ. Școala ar putea să schimbe perspectiva în privința consumului de informație și ar putea măcar încerca să le ofere adulților de mâine o undiță suficient de bună pentru a-și pescui, ulterior, informațiile și a-și forma opiniile după ce le trec printr-un filtru corect.
Căci, mai presus de ideologie și de interese electorale, comunicarea de tip Facebook riscă să cultive (prin replicare din viața reală) exact sursa problemelor din totdeauna ale societăților: rasismul, xenofobia, discriminarea de orice fel.