Vazind ca lam luat in serios si facinduise brusc mila de cum stateam cocosata sub rucsac, a inceput sa rida si a zis ca nici macar nui penal sa fii Coelho daca poti sa scoti dintro cacareaza de calatorie ratata in Muntii Orastiei Marele Drum.
Carei problema? Dupa ce a stat putin pe ginduri in fata tacerii mele surpate si a privirii ce mi se aburea incet dupa lentile, a adaugat senin ca altceva asteapta de la mine, fiindcami cunoaste potentialul de zargheala sin viata, sin scris, numai bun pentru trendul ce agita massa juna: direct din stomac sau din creier, la rece, bascalitor, fara pilde zemoase date prin zahar. Am zis bine si am plecat spre casa cu coadantre picioare si cu framintarea in suflet. Daca totusi Ionica cel destept are dreptate? Dar daca nare? Sa scriu cum zice el, direct din congelator, asezonat cu zeflemea?
Spre seara mam asezat la computer si am clampanit pentru „Supliment“ patru fraze in doi peri despre cum au ascultat mii de oameni valsuri si opereta intrun parc de pe Bega si despre cum, dupa doar citeva zile, alte sute sau zguduit pe 10 Prajini, Elvis Romano sau Shukar Collective la festivalul de arta romani. Cind deodata, pe bara de jos a lui Samsung a inceput sa filfiie steagul rosu. Asa am aflat pe skype ca Vulturas tocmai mia fw. doua mesaje lungi de la Alexandra. Lam deschis, am citit si am ramas muta.
No sa descriu nici ceam simtit, nici cum ma napadit plinsul si nici cum am dat delete pe Strauss si pe Tamango, desi nar fi meritat asa ceva. Fiindca brusc, fara sa stau pe ginduri, mam hotarit sa povestesc cu patos, cu epos, cu logos si cocos, cum oi sti sioi putea, cu teama de Ionica permanently deleted, despre ce sa hotarit Alexandra sa faca.
Dar cinei Alexandra? E fosta noastra studenta de la franceza, o nebunatica de zile mari, acum doctoranda in antropologie culturala si teaching assistent la Montreal, tinara femeie asezata la casa ei canadiana, linga Seba. Deci ce fapta sa hotarit sa faca Alexandra Jivan? Mie mi se pare ca fapta e mare de tot, in timp ce ea scrie cai doar fireasca.
Deci Alexandra a hotarit sa lupte de la mii de kilometri pentru doua femei din Romania: pentru Smaranda si pentru matusa ei, Marika. Sa inscris la un mars uluitor si a facut 60 de km in doua zile, alaturi de alti 2562 de marsaluitori, dupa ce, ca sa poata participa, a trebuit sa stringa din donatii 2000 de dolari. Aventura a inceput cu antrenamentele, a continuat cu adunatul banilor, a atins culmea pe la km. 35 si sa incheiat cu o imensa istoveala, dar si cu bucuria de a vedea cum, de totului tot, sau strins aproape 8 milioane de dolari.
De ce sa hotarit Alexandra sa marsaluiasca si de ce toata povestea asta i se pare unul din cele mai importante lucruri pe care lea facut in viata o sa aflati in curind. Daca va roade curiozitatea pina atunci, intrati pe www.endcancer.ca. Sau mai bine, nu. Asteptati.