După ce-am trecut la roțile de vară, am avut a treia pană într-o singură săptămână, la același cauciuc nou, dar în trei locuri diferite.
1.
Asta pentru că în zona „rezidențială“ din Lunca Cetățuii nu există străzi, ci doar drumuri înghesuite în care noii vecini care își fac vile aruncă cuie și tot felul de reziduuri de la construcție.
Un mare noroc chestia asta cu penele. În opt ani de condus, până luna trecută, am mai avut o singură pană și m-am chinuit îngrozitor să bag roata de rezervă (prima dată nici nu știam că am cric în mașină). La ultima mi-a luat 5 minute. Chiar mă gândesc să-mi deschid o vulcanizare.
2.
După ce mi-am schimbat roțile, am tras o fugă până în Bucovina. La Pașcani, când s-a înnoptat, am realizat că mi s-a ars un bec de la far. Mă opresc în parcare la Kaufland, să-l schimb. După aia fumez o țigară. Apoi văd un om agitat, se tot foiește pe-acolo, îmi mai aruncă câte o privire rapidă. Când termin, vine la mine și îmi pune prietenos mâna pe umăr:
— Nu supărat! Eu, ungur! Eu, nu român! Eu, problema! Bani, bani! Ajutor! Eu, ungur!
— Do you speak English? îl întreb.
— Nu englez, nu francez, nu român! Ungur! Ajutor! Bani!
Și-mi arată portofelul lui, din care scoate cardul, mi-l întinde, apoi duce un deget spre bancomatul de la Kaufland.
— Bani! Ajutor! Eu ungur, nu român!
Bag cardul, îl pun să-și tasteze PIN-ul, selectez opțiunile, îmi explică pe degete câți bani vrea. 1200 lei.
— Nu chitanța! Nu chitanța! mai zice, își ia banii, cardul și pleacă. Mulțumesc!
3.
Mă trezesc într-o zi la 4:11 dimineața și remarc cum cântă pe cinci voci – le aud limpede, distinct – un greier, un cocoș, un pitpalac, un cuc și un păun. Pe fundal, niște câini îl latră pe un cetățean trezit cu noaptea în cap.
4.
Aproape de miezul nopții, după o tură de oraș cu bicicleta, mă întorceam spre casă. Bătea vântul, în afară de câte o mașină nu trecea nimeni. Doar o pungă de plastic traversa strada. Și pe podul Nicolina m-am intersectat cu un nene care cânta din mers la muzicuță. Nu părea crazy, nu homeless, nu street artist. Cânta așa, pentru el, parcă de plictiseală, să treacă mai ușor vremea până ajunge acasă.
5.
Cum am foarte multă treabă vara, îmi iau concediu mult mai devreme decât restul lumii. Am scris și săptămâna trecută: m-am dus în Sicilia (în paranteză fie spus, loc mai frumos și mai ieftin decât litoralul nostru).
După o excursie de o zi la Siracusa, seara târziu, la ieșirea din gara Cataniei, am luat-o pe o stradă necunoscută spre Via Etna. Și văd la un moment dat un bar-restaurant cu geamurile colorate în steagul României, cu steagul românesc arborat la ușă, cu specific românesc. Zic hai să intrăm, să vedem cum e. Înăuntru: manele date la maximum, un fel de glob disco ca din anii ’80, vreo câțiva cetățeni beți de toate culorile și – atenție! – nu păcănele, ci o singură păcănică. Atmosferă de crâșma unei halte de la capătul lumii, înainte de Apocalipsă, sub drapel românesc.
6.
Pe plaja din Catania era un indian care vindea zmeie. Avea vreo zece, înșirate pe sfoară. Toate zburau fain, tăiau în diagonală poza plajei, o împărțeau în două. Pe de o parte, un vas de război american, în largul mării, pe de alta, un vulcan încă activ, Etna. Și nu i le cumpăra nimeni. Și mă gândeam ce trist e, totuși, să vii din India până în Sicilia pentru o viață mai bună, pe care să o câștigi vânzând zmeie și să nu ți le cumpere nimeni.
7.
Întors acasă, am remarcat că pe terenul fost liber din spatele curții a apărut un nou vecin care își construiește vilă. Doar temelia acesteia e la jumătatea înălțimii casei mele, iar ca lungime e dublă. Când o termină, bănuiesc că nu mai pup soare după-amiaza nici măcar în curtea din față. După ce reușesc să plătesc creditul la casa mea, peste vreo 25 de ani, sigur mă apuc să fac una mai mare și mai înaltă decât a lui.