Atita doar ca printre umbre si cu umbre. De pilda, la vinatoare ar fi vinat doar animale-umbra si daca s-ar fi casatorit ar fi avut (in caz ca era barbat) o femeie-umbra (ce-i drept, nu ni se precizeaza daca ar fi si procreat alte fapturi-umbra, din respectiva relatie cu a sa femeie-umbra).
In Tinutul umbrelor, doar samanii mai puteau ajunge dintre oamenii vii, cu varii ocazii, de obicei ca sa se sfatuiasca cu sufletul unui om-umbra sau ca sa verifice echivalenta intre evenimentele din viata terestra si cea din Tinutul Umbrelor; or, poate, chiar ca sa intoarca sufletul unui om-umbra, inapoi in viata de carne – desi o asemenea posibilitate nu este specificata.
Marturisesc ca povestea celor trei suflete m-a tulburat intrucitva: dar nu sufletul care ajunge in Cer, ori cel care poposeste in Zona Umbrei m-a nelinistit, ci primul suflet – acela care ramine linga cadavru. Pentru ca despre acest suflet nu aflam mai nimic, decit ca el este stationar, chiar daca in afara trupului decedat. Dar ce se intimpla cu el, nu se stie si nimeni nu poate preciza cit de cit ceva. Este limpede insa ca acest prim suflet este singurul care ramine orfan dintre cele trei: singurul care nu are o directie de deplasare (in sus sau in jos, pe verticala sau pe orizontala), care nu are o zona de desfasurare, care nu apartine de un regim spiritual.
Este, ca sa zic asa, un suflet al trupului, strict al trupului mort. Misticii spanioli (intre care ii amintesc cu reverenta pe Sfintul Ioan al Crucii si pe Sfinta Tereza din Avila) vorbeau despre trupul sufletului, referindu-se la acea entitate launtrica ce gaseste calea mistica de a se uni cu Dumnezeu. La iukaghiri gasim, iata, un suflet al trupului; ce-i drept, un suflet al trupului mort pentru totdeauna.
Caci acest suflet stationar linga cadavru este intru totul dependent de trupul expiat si daca nu aflam date exacte despre el, aceasta probabil pentru ca el nu va supravietui multa vreme in stare necorporala, de suflet, ci va disparea de tot in cele din urma.