Zilele trecute, în cursul unui interviu, un jurnalist m-a întrebat despre fața nevăzută a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași și despre jurnalul meu de insider.
Sunt consemnări diaristice pe care nu le fac chiar de la începutul evenimentului, adică de acum 11 ani, când începeam în plină criză economică, ci doar de vreo șase ani încoace. Jurnalul acesta la un moment dat va poposi, foarte probabil, între coperte, devenind o carte spre uzul curioșilor să arunce un ochi în culisele unui eveniment cultural declarat de Asociația Europeană a Festivalurilor de la Bruxelles „festival remarcabil“. Și să vadă câteva dintre peripețiile cărora orice programator trebuie să le facă față când reunește într-un program câte 400-500 de invitați de pe cinci continente pe ediție.
Imaginați-vă doar câte transferuri de la și către aeroport sunt necesare, ce minte limpede trebuie pentru cazări, contracte, liste tehnice pentru fiecare spectacol și câte și mai câte. Evident, pentru fiecare treabă există o persoană responsabilă, numai că lucrurile trebuie verificate măcar de câteva ori și actualizate, pentru a fi siguri că nu se ivesc prea multe neprevăzute. Imprevizibil există de fiecare dată, el se manifestă variat și e musai de gestionat din mers, alături de alte zeci de activități zilnice din perioada premergătoare, din timpul și de după festival.
ALTFEL e chiar genericul ediției curente
I-am răspuns jurnalistului că așa cum pentru mine acest festival este o formă de a împărtăși cu alți iubitori de teatru câte ceva din ceea ce eu, critic de teatru, văd în țară și străinătate, la fel e și jurnalul de insider. Prin scris, împărtășesc publicului aspecte neobișnuite din marea aventură a organizării. Un festival e și o probă de creativitate, nu e doar itinerarea unei sume de spectacole, artiști și tehnicieni care le-au creat.
Conceptul fiecărei ediții (FITPTI are câte o temă inedită, pentru a nu intra în zona unei eventuale rutine care se poate instala prin uzarea unei formule) e de fiecare dată altfel. ALTFEL e chiar genericul ediției curente și sub generozitatea lui conceptuală am reunit în program companii de stat (Teatrul Național „Radu Stanca“ Sibiu, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Odeon București, Teatrul Național „Marin Sorescu“ Craiova, Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad, Teatrul Luceafărul Iași etc.) și independente (AUĂLEU Timișoara, Reactor de creație și experiment Cluj, Giuvlipen, Unteatru, Petec, programul de arte performative de la MNAC, Asociația Art No More, Art Revolution, Replika București etc.), realizatori de renume (Gianina Cărbunariu, Bobi Pricop, Alexandru Dabija, Ada Milea, Vava Ștefănescu, Alexandra Badea, David Schwartz, Szabo K. Istvan, Bobo Burlăcianu, Bobi Dumitraș, Cari Tibor, Catinca Drăgănescu, Alina Herescu, Eduard Gabia etc.), nume grele din teatrul românesc (Marcel Iureș, Florin Piersic Jr., Dorina Lazăr, Pavel Bartoș, Claudiu Bleonț etc.) și artiști emergenți (Ozana Nicolau, Alex Ștefănescu, Cristina Lilienfeld etc.), expoziții, rezidențe dramaturgice, editare și prezentare de carte, ateliere etc., construind un program bogat și divers ce (re)îndreaptă spre arta scenică atenția unui public interesat, deschis, care știe cum să-și valorifice componenta tânără a propriei personalități. Teatru participativ, teatru dans, storytelling, marionete vietnameze pe apă, marionete chinezești, karagöz, ciclofonii, fotbal transformat în spectacol, contorsionism, teatru rom feminist, ateliere de blogging și multe altele deschid porți imaginare către lumi ficționale în nu mai puțin de 18 spații din întregul oraș, indoor și outdoor, cum ziceam și în comunicatele de presă.
O fază inexplicabilă a fost anul acesta legată de bannere. Nu vă mai spun câtă birocrație (în parte, justificată) există pentru a instala un banner. Trecem peste asta, s-au pus bannerele prin oraș, însă la câteva zile după instalare unele au dispărut misterios. O nouă serie de investigații: unde-s?, cine le-a luat?, au fost mutate?, de ce?, de cine?, când? S-au găsit, s-au repus la locurile lor. Risipă de energie ce putea fi utilizată cu alt folos.
Fiecare noua ediție îmi prilejuiește întâlniri extraordinare
Fiecare echipă participantă are cutumele proprii. Artiștii de la Ninedu Shanghai China specificau în fișa tehnică faptul că doresc o repetiție de 8 ore! O recentă călătorie în îndepărtata țară mi-a înfățișat un popor modest, foarte muncitor, cu oameni dispuși la eforturi impresionante pentru a se ridica la cele mai de sus standarde. M-am convins chiar la ei acasă că mentalitatea în privința muncii e una foarte competitivă, că pentru a fi la înălțime sunt în stare, după o călătorie cu avionul de 24 de ore, să urce direct pe scenă, să adapteze spectacolul la noul spațiu și să se apuce de treabă pentru a fi siguri că totul iese perfect.
Fiecare noua ediție de festival îmi prilejuiește întâlniri extraordinare. Anul acesta am descoperit-o pe Sharon Scabin. I-am rugat pe prietenii de la Facultatea de Litere de la „Cuza“ să ne recomande, ca în fiecare an, masteranzi și doctoranzi care să ne ajute ca voluntari în comunicarea tehnicienilor cu invitații străini. Sharon este italiancă, a învățat limba română în Italia, iar de vreo 7 ani vine la Iași. S-a îndrăgostit de oraș, a făcut un master la Engleză, iar acum e doctorandă la Universitatea din Copou. A fost translator la discuția de după reprezentația din Prolog (28 septembrie, Work in progress, Emilia Romagna Teatro Fondazione – Teatro delle Passioni, Modena, Italia, cel mai recent spectacol al Gianinei Cărbunariu, prezentă și ea în FITPTI).
A fost o interesantă discuție cu publicul, o parte a lui, și cu cei 16 actori cu vârste între 23 și 35 de ani din distribuție, actori care s-au implicat și în procesul de documentare pe tema schimbării condițiilor de muncă pentru lucrătorii între 20 și 35 de ani. Cele peste o sută de interviuri rezultate au stat la baza scrierii scenariului de ficțiune. Documentate în orașul Modena și în zonele din jur, temele spectacolului sunt valabile în întregul spațiu european de astăzi: vulnerabilitate, precaritate, individualism, pe un fond social marcat de ascensiunea naționalismului, populismului și extremei drepte.