Iar Traian Basescu are, in acest fel, un paravan solid in fata celui mai mare esec al mandatului sau. La fel cum promite acum ca se va merge „pina la capat” cu demascarea informatorilor, domnul presedinte promitea, pe cind era doar candidat, tepe in Piata Victoriei pentru corupti. Si pornea o lupta anticoruptie „pina la capat”. Incet, incet, pe nesimtite, se pare ca am ajuns la capatul acestei lupte. Dupa un inceput fulminant, degraba aducator de voturi pentru eventuale anticipate, anticoruptia s-a fisiit teribil.
Problema cu aceasta dosariada – si iarasi ma vad nevoit s-o spun, cum am mai facut-o si-n alte articole, ca ea reprezinta totusi o necesitate pentru Romania, chiar daca atit de tirziu – este ca se manifesta ca un umbrar: ofera iluzia unei racori binefacatoare, dar acopera totodata locuri care, altfel, ar fi fost mai usor vizibile si, in plus, permite buruienilor si germenilor de tot soiul sa se inmulteasca. Altfel spus, renuntind la limbajul metaforic, dosariada ne muta privirea si emotiile inspre modul in care se desfasoara ea, facindu-ne sa uitam ca Romania are totusi alte probleme esentiale pentru viitorul ei de care ar trebui sa se ocupe.
Iar coruptia ramine una dintre cele mai importante asemenea probleme. Observam cindva ca, fie si nerezolvind spectaculos cazuri mai vechi de coruptie, noua putere a creat macar un cadru in care noua coruptie nu se mai poate dezvolta. Si la inceput a fost adevarat. Cred ca fiecare dintre noi a simtit, uneori direct, faptul ca acolo unde altadata spaga era la putere, in ultima vreme, chiar daca exista, aceasta spaga a inceput sa fie amenintata de teama. S-a simtit o vreme o alta putere deasupra puterii spagii, iar acest fapt aducea un aer binefacator.
In ultima vreme, deocamdata timid, atit unele ziare, cit si experienta directa ne arata ca teama s-a mai potolit. Ca „afacerile” prind a se inchega din nou, ca oamenii au inceput sa aiba curajul care le-a lipsit in ultimii doi ani. Sigur ca nu dosariada este de vina pentru acest lucru. Dar, printre alte subiecte care ne-au scos din monotonie in ultima vreme, dosariada se dovedeste a fi o mina de aur pentru cei care au nevoie de un paravan. De un paravan pentru neputinta proprie de a-si tine promisiunile pe care le-au facut cindva.
E tot mai clar, in concluzie, ca Traian Basescu s-a lovit, la rindu-i, de sistem si nu i-a putut face fata. Daca Traian Basescu ar fi fost Emil Constantinescu, domnia sa ar fi iesit in piata publica si ar fi spus: „Am fost infrint de sistem”. Dar domnul presedinte nu este Emil Constantinescu. El este politician pina la capat. Iar politicianul face totul minat de o singura dorinta: sa cistige cit mai multe voturi. Si-atunci, cind are un esec, politicianul nu vine in fata noastra cu capul plecat, recunoscindu-si neputinta. El inventeaza. Cu o sclipire de geniu, Traian Basescu a inventat ceva. Si, in lipsa unui nume mai bun, i s-a zis acestui „ceva” dosariada.