Fabrizio își încordă laringele și parcă una din venele de pe gât îi era mai umflată decât de obicei.
Ca o cascadă atârnând de cheia sol, sunetele au început să curgă: Che bella cosa na jurnata ’e sole!
— E italian, sigur e italian! Sole înseamnă soare în italiană!
— Vecino, știu ce înseamnă, dar poate fi orice nație. Cântecul ăsta e cunoscut pe tot globul.
— Nu are cum să fie cunoscut pe tot globul, vecino. Crezi tu că, de exemplu, în Congo, ăia au timp să cânte așa ceva? Ei sunt mai mult cu tobele alea din piele, cu sulițele, se pictează pe față.
— Vai, să nu aud de ăia, că visez urât la noapte. Eu ziceam de fapt că poate fi orice fel de european. Spaniol, de exemplu, care cântă în italiană.
— Hai să ne bucurăm de muzică. Fie ce-o fi el, mie mi-e tare drag.
— Daaa, și mie, îți dai seama. Niciodată nu a deranjat pe nimeni. Stai, acum urmează partea aia cea mai frumoasă!
— …La laaaaa tu sooooleee!
— Văileu, vecină! Am crezut că ai făcut vreo criză.
— Adică vrei să spui că eu nu am voce? Dar tu ai voce? Tu nici măcar nu știi să pui murături, dacă e până acolo!
— Cum adică nu știu? Nu ai mâncat conopidă murată de la mine?
— Ba da. Înseamnă că Popeasca nu știe. Dar cu vocea mea ce ai?
— Tu ești mai mult soprană și probabil de asta nu ți se potrivește melodia.
— Da, ai dreptate, melodia nu e bună. Dacă vrei, îți cânt Blândul Păstor.
— Nu poți cânta peste altcineva care cântă deja.
— Corect. Alo, italianule, ia mai taci!
— Ce ai cu el, femeie? Pe tine te pot asculta oricând, dar nu în orice zi ne cântă ăsta. Zi-le, domnu’ cântăreț, zi-le cu foc! Na, că a tăcut.
— O fi obosit și el. Să tot aibă vreo patru ore de când se strofocă. La început nici măcar nu cânta, mai mult striga.
— Poate își pregătea vocea, așa fac artiștii. Se cheamă vocalize.
— Lasă că știu eu ce sunt vocalizele, astea nu erau.
— O fi fost vreo melodie din asta modernă, de o cântă băieții cu șapcă în cap și pantaloni lăsați. Din astea despre cartier și probleme, droguri, supărări. Hop-hop.
— Hip-hop. Posibil să ai dreptate, semăna cu ce cântă băiatul cela, Ghesu.
— Ghes Hu. Îmi place și mie, spune lucruri cu bun-simț. Dar de hip-hop în limba italiană nu am auzit până azi. Oare și ei au cartiere și probleme?
— Sigur au, vecino. Datorii, țevi sparte, șobolani sunt peste tot. Cred că despre asta recita și italianul nostru. Zicea ceva de genul: sono blocato nel appartamento, aiutatemi per favore.
— Clar, e un cântec din ăla de ghetou, cu mulți frați care locuiesc într-un apartament mic și cu părinți care se chinuie să le ofere o educație.