Nici spiritul de justitie al italienilor, nici serviciile publice, nici comportamentul la volan nu difera de cel al romanilor decit, eventual, pe partea negativa, ne-europeana. Si-atunci cum de Italia ramine un reper al europenitatii, iar Romania e un fel de ruda saraca si prost crescuta a Uniunii Europene? Sa fie vorba de respectul datorat istoricei civilizatii romane? Imi vine greu sa cred ca poti evalua o societate contemporana pe baza reusitelor stramosilor. E ca si cum o femeie s-ar casatori cu o pocitanie tifnoasa si ingimfata doar pentru ca strabunicul sau a fost un baron de o frumusete legendara.
Ceva-ceva trebuie sa avem de invatat de la ei! Nu cred ca relatiile interpersonale sint punctul lor forte (cu toate ca si romanii sint scandalagii, in mod sigur clacheaza in fata agresivitatii verbale aproape stereofonice a italienilor), si, din cite stiu, Italia nu ne-ar fi de ajutor nici in rezolvarea eternei probleme a birocratiei, decit, eventual, ca antimodel… ceea ce inseamna totusi ceva (desi, recunosc, scriu asta in disperare de cauza).
Ma intreb daca nu cumva Italia ne poate da o lectie despre valorile mari ale umanitatii – si, implicit, ale Europei –, cum ar fi respectul si toleranta reciproca, umanismul si egalitatea sociala. Da, aici trebuie sa fie cheia europenitatii Italiei de azi, demna continuatoare a Romei de ieri! Doar ei sint urmasii Romei! Desi, desi…
In septembrie 2007 primarul Romei, Walter Veltroni, se plinge de emigratia romana din Italia si declara ca „75,5% din totalul arestatilor din perioada ianuarie-august la Roma sint romani”. Partide extremiste de dreapta din Italia organizeaza manifestatii impotriva romanilor. In august 2007 o baraca de imigranti de la periferia orasului Livorno a ars si patru copii tigani au murit in incendiu. O grupare extremista italiana, GAPE (Grupul Armat de Epurare Etnica, un nume foarte european) a revendicat incendiul, desi nu l-a provocat, si, din cite scriu ziarele de la noi, a amenintat ca daca tiganii romani nu vor parasi Italia, vor urma si alte asemenea atacuri, „pentru ca ei atiganiith reprezinta scursura umanitatii” – scriu presupusii atentatori intr-un mesaj trimis la citeva ziare. Diversi politicieni italieni au preluat repede mesajul anti-imigratie. Ce-as putea sa spun? Presupun ca sint exasperati de afluxul de romani flaminzi. Desi, desi…
Pe la sfirsitul secolului al XIX-lea si mai tirziu, in perioada interbelica, Romania a fost asaltata de italieni flaminzi, care isi cautau de lucru aici, intr-o tara – pe atunci – mai prospera decit fostul mare imperiu. Unii dintre ei au si ramas si au format comunitati stabile, din Dobrogea pina in Oltenia si Ardeal. Unele mai exista si azi. Codul postal romanesc 207127 corespunde, de exemplu, unui sat din Dolj pe nume Italieni – si nu-i greu de ghicit de ce se cheama asa. Din punctul asta de vedere, indraznesc sa spun ca am putea sa dam o lectie, doua. Xenofobia romanilor, atita cita e, a fost intotdeauna mai degraba una vocala decit concreta. Mai mult gura de noi – iar aici proverbul autodenigrator isi arata partea lui buna.
Ca sa nu-mi nimicesc imaginea frumoasa pe care o am despre Italia, as fi fost dispus sa cred ca problemele pe care le pun romanii imigranti sint gigantice, chiar si intr-o tara unde mafiile locale controleaza bucati bune din tara, ucigind si santajind fara grija.
Dar imi amintesc acum de un text al unui reporter italian, Fabrizio Gatti, aparut in numarul 60 din „Lettre International” (editia romana): „Eu, sclavul”. Curajosul reporter, care s-a dat drept strain pentru ca sa se poata angaja „la negru” pe plantatiile proprietarilor italieni din sudul Italiei, descrie foarte succint si dur modul in care sint tratati muncitorii agricoli veniti sa lucreze in Italia: „Cu sau fara permis de sedere, pot fi intilniti aici romani, bulgari, polonezi si negri… Zbirii ii obliga sa munceasca de la sase dimineata la zece seara si ii platesc, in cazurile fericite in care ii platesc, cu cincisprezece, douazeci de euro pe zi. Cine indrazneste sa protesteze este batut cu bare de fier. Citiva au facut plingere la politia din Foggia… imigrantii au fost arestati si expulzati… Altii au fugit… Citiva, pina la urma, au fost prinsi. Pe alti citiva i-au omorit”. Cu complicitatea politiei, sub dominatia legii tacerii, cu patroni care le cer imigrantilor sa se culce cu prietenele si sotiile lor, cu muncitori batuti si ucisi… ce mai, ca in Europa civilizata!
Ce sa mai zic? Presupun ca trebuie sa cautam un alt model pentru europenizarea rapida a Romaniei. Si pe ici, pe colo, sa mai oferim si noi o sugestie, doua, oricit de incredibil ar parea. Caci fara dialog ajungem iar la bare de metal si copii ucisi.