La 55 de ani, Alexandra David-Néel ajunge în Orașul Interzis – Lhasa, capitala Tibetului, însoțită de fiul său adoptat, Yongden. În anul 1924 a fost prima femeie albă care a trecut lanțul muntos Trans-Himalaya în mijlocul iernii, la altitudini de peste 5.700 m, fără oxigen suplimentar sau echipament specializat. După două luni de zile a fost descoperită de autoritățile tibetane, care nu permiteau accesul nici unui turist străin.
Aventurile sale sunt de poveste și se întind pe toată durata vieții, când la 101 ani Alexandra își încheie în mod definitiv călătoriile, iar cenușa îi e transportată în Varanasi, orașul sfânt din India, unde va fi ulterior dispersată, conform preceptelor religiei hinduse, pe fluviul Gange. Alexandra David-Néel a scris peste 30 de cărți despre orientalism și religiile estice, fiind până astăzi un model de feminism și anarhie la care multe dintre noi nici nu visăm.
Câteva exemple românești
Timp de doi ani am căutat povești ale unor românce care de la un punct în viață se îndepărtează de normele sociale acceptate de publicul larg în căutarea unui acel ceva care lipsea. Proiectul se numește Femei pe Drum și a adunat 43 de interviuri despre noile călătoare din spațiul carpato-danubiano-pontic care au făcut înconjurul lumii cu misiuni umanitare sau diplomatice, în căutarea dragostei, a schimbării de paradigmă, în ferme de permacultură din Brazilia, cu bicicleta din România în Malaysia sau cu Mobra de-a lungul Africii. Tu imaginează-ți un loc de pe pământ, oricare, oriunde și află că ele au trecut deja pe acolo.
M-a surprins unitatea care ne înconjoară. Destinele comune. Dilemele comune. Faptul că nu sunt și nu ești buricul pământului, oricât de originală ți s-ar părea povestea ta. Înainte să le cunosc poveștile, trăiam într-o bulă de superlative, ușor izolată de semenii mei. Să-ți dau câteva exemple: Raluca Feher e un om serios, cu scaun la cap, a scris trei cărți și noi vrem mai multe. Publicitar aruncat în mixul dulce acrișor al Americii de Sud, poveștile ei te fac să-ți faci bagajul azi și să nu te mai uiți în urmă.
Ana Hogaș s-a suit pe motor alături de Ionuț și preț de 55.000 km nu s-a mai oprit decât pentru o gură de apă în delta Okavango din Botswana sau să dea o mână de ajutor în pădurea ecuatorială a Nigeriei.
Mihaela Gligor a pornit în căutarea lui Eliade pe Ripon Street în Calcutta și a înființat primul Centru de Studii Indiene la nivel universitar din România.
Diana călătorește în jurul lumii, luând interviuri celebrităților pentru Forbes România.
Oana pictează în Ubud și are un câine pe numele său Baobab, iar Agnes preda marketing într-o universitate musulmană din Java când nu era pe val la surfing în Portugalia.
Paula a lăsat două joburi corporatiste pentru o gura de aer în Chile, unde netam-nesam tot o corporație era s-o înghită. Din Buenos Aires și până în Bogotá, azi are o viață plină de dans și tot ce mai latin din lume.
Maria Padmakshi și-a închis businessul din Romania pentru a studia yoga în Bahamas, iar acum călătorește în jurul lumii în căutarea celor mai spirituale și exotice destinații.
Delia are suflet indian și predă limba germană în Himachal Pradesh, atunci când nu se ocupa de consilierea emigranților printr-un program al Ministerului Migrației din Germania.
Daniela a plecat cu o bursă de studii în India să învețe hindi, apoi a devenit atașat cultural al Ambasadei Române din New Delhi. A luat Africa la pas ca delegat al Comitetului Internațional al Crucii Roșii, iar timp de 7 ani a desfășurat acțiuni umanitare în zone de conflict, unde fiecare zi vine la pachet cu o provocare.
Andreea a plecat pe motor din Alaska către Argentina cu o ie bucovineană și o poftă insațiabilă de a promova o Românie colorată și veselă.
Maria a plecat în jurul lumii cu vioara.
Luminița a trăit în triburi din Amazon, iar Daniela a plecat cu o bursă de studii pe un an de zile în Solo, Indonesia.
După ce a lucrat timp de 7 ani în Maroc în industria hotelieră de lux, marketing, vânzări și management operațional, Cezarina a putut să-și îndeplinească visul de a călători timp de un an de zile în jurul lumii, însoțită de fetița sa, Maya, care avea doar 6 ani. „Cred ca îngrădirea libertății de mișcare din perioada comunistă a dat naștere unui popor care a visat o mare parte din viață, dacă nu toată viața, la meleagurile despre care doar citise în cărți. Iar eu, ca orice român născut în anii ’80, nu mă dezic de moștenire. Unii o încearcă ca pe o terapie, alții din curiozitate, eu din amândouă, la pachet cu șansa prețioasă pe care i-o ofeream Mayei de a experimenta, învăța și aprecia lumea asta așa cum e ea, fără filtru.“
Cătălina a plecat din România pentru că trebuia să ajungă neapărat în India. Inspirată de aventurile lui Ibn Battuta, care a ajuns în statul sud indian Kerala prin 1342-1347, Cătălina a străbătut tot subcontinentul, ajungând la recordul de a merge câțiva zeci de kilometri pe jos de-a lungul râului care desparte India de nord de cea de sud: „Dorința de a mă întoarce în timp m-a făcut să spun da unei provocări acum câteva luni. Să mergem pe jos de la vest către est, prin centrul Indiei; să traversăm India de fapt, până ajungem la Marea Arabiei. A fost cea mai frumoasă nebunie, pentru că nu aveam voie să luăm nici un mijloc de transport, trebuia să parcurgem cam 30 de km pe zi, treceam prin sate, prin văi, peste dealuri, ne opream în casele oamenilor și urmăream mereu cursul unui râu, foarte sacru pentru ei, pe nume Narmada. Cam acolo am descoperit India autentică, India care habar nu are ce-i ăla turist, nimeni nu se uită la televizor și pe alocuri mai dai și de triburile din centrul Indiei. M-aș întoarce chiar mâine acolo! Cu un caiet și un pix… și cam atât. Sau doar cu zâmbetul pe buze“.
Poate nu ajungi niciodată acolo unde ți-ai propus în momentul în care ai pus rucsacul în spate. Poate va fi înzecit de greu sau dimpotrivă neașteptat de ușor. Cert este că nu te vei mai întoarce niciodată la fel.
Găsește proiectul „Femei pe Drum“ aici: www.desireehalaseh.com