Ce l-a apucat pe președintele Klaus Iohannis când a decis să nu accepte remanierea guvernului decât pe trei sferturi? O fi vreun plan abil al șefului statului, adică e doar prima mutare pe tabla de șah, sau vorbim de încercarea șefului statului de a mai drege busuiocul după ce și-a dezamăgit votanții, în atâtea rânduri, pe parcursul ultimului an?
Cu alte cuvinte, e o decizie gândită, parte a unei strategii mai ample, sau pur și simplu a simțit că e cazul să mai spună și nu PSD-ului?
Cert este că mișcarea președintelui Klaus Iohannis a fost o surpriză pentru toată lumea. Nici susținătorii săi nu se așteptau la trezirea Cotroceniului, însă nici cei din PSD nu anticipau că președintele va refuza nominalizările de la Dezvoltare și Transporturi. Indiferente de rațiunile și calculele lui Iohannis, gestul șefului statului a prins PSD pe picior greșit. Dragnea n-a avut un plan B, pe fondul pasivității lui Iohannis, afișată până în urmă cu câteva zile.
Se țes deja scenarii, se vorbește despre o înțelegere între Paul Stănescu și Cotroceni, care să provoace, în funcție de evoluția lucrurilor, sfârșitul domniei lui Dragnea. În momentul de față, e clar că Liviu Dragnea nu poate fi înlăturat de la șefia PSD prin decizia CEx. Liderul partidului domină cu autoritate filialele, iar gruparea rebelilor pesediști pare să se micșoreze de la o zi la alta. Pericolul nu va veni din interior, pentru că nimeni nu riscă să se bată cu șeful, dar în același timp să riște plecarea de la guvernare.
Mișcarea lui Iohannis a reușit să tulbure apele în PSD și să arate unei părți a partidului (tabăra Paul Stănescu-Firea-Tudose-Ciolacu) că lupta nu e definitiv pierdută. Greu de spus însă care va fi verdictul final. Mai ales că nici Iohannis nu pare războinicul dispus să meargă până la capăt.
Decuplarea lui Dragnea de partid se poate face doar dacă pesediștii primesc garanții din partea lui Iohannis că nu pierd guvernarea. Nu știu câți lideri PSD din teritoriu îl mai vor cu adevărat pe Dragnea la șefia partidului. Credeți că în marile aglomerări urbane ștabii locali PSD sunt fericiți să vadă că sunt luați la întrebări la fiecare pas atunci când ies în public? Nici vorbă. Însă oamenii ăștia nu vor accepta vreodată să-și trântească propriul guvern.
Chiar și în lipsa unui plan bine ticluit, președintele Klaus Iohannis a reușit să-l pună pe Dragnea în dificultate. Nimeni nu știe, spre exemplu, dacă Olguța Vasilescu va ajunge sau nu la Dezvoltare. Dacă nu, atunci Dragnea va avea o mare problemă, pentru că un lider vocal precum Olguța nu va accepta ca de la Muncă să fie trimisă spre nicăieri. Iar dacă în final președintele o acceptă pe Olguța Vasilescu, cel care va avea probleme va fi tot Dragnea, pentru că un minister precum cel al Dezvoltării oferă puteri sporite ocupantului acestui post. Olguța nu pare personajul care să nu profite politic de ocazia care i se oferă pe tavă. Și nu va trece mult până la prima coliziune cu Dragnea.
Liviu Dragnea conduce azi PSD cu mână de fier. Dar PSD a dovedit că este partidul care-și devorează fără probleme liderii. Și Năstase părea de neatins, de Iliescu nu mai vorbim. Ba chiar și Ponta era bine înfipt și puțini credeau că poate fi înlocuit atât de ușor. Până acum, Dragnea a dovedit că este maestru în negocierile interne. I-a călcat pe cap pe unii, pe alții i-a urcat în funcții. Are și ce negocia, câtă vreme toate funcțiile din instituții sunt date în biroul șefului de partid.
Însă cu cât trece timpul, cu atât se înmulțesc nemulțumirile. Nu poți jongla la infinit. Teoria haosului funcționează până la un punct, de la o limită încolo, totul crapă. Nu suntem încă în acest punct, dar distanța nu e mare. Cei 20 de lideri de organizații care s-au poziționat inițial anti-Dragnea există. Au fost doar întorși din drum, dar ceva s-a rupt în interiorul PSD. Nu mai există aceeași atmosferă, pentru că a dispărut încrederea.
Revenind la președintele Klaus Iohannis, poziționarea lui din aceste zile (sau poate scenariul pe care l-a pus la cale) arată că, dacă ar jucat la fel în ultimul an, PSD n-ar fi înregistrat victorii pe linie.
Ce s-ar fi întâmplat dacă nu o nominaliza pe Dăncilă ca premier? Care ar fi fost consecința refuzului revocării șefei DNA? Câtă vreme ești sus în sondaje, te bați, mai ales dacă știi că adevărul și dreptatea sunt de partea ta.
Iohannis n-a vrut să joace, pentru că nu e omul conflictului, a evitat să fie Băsescu. Dar când ceilalți demolează instituții, pun Justiția pe butuci și duc România într-o zonă periculoasă în raport cu partenerii europeni, ești dator să acționezi. E încă devreme să spunem dacă vom vedea de acum înainte un alt președinte, activ și implicat.
Pare că nu toți urșii pleacă la hibernare odată cu apariția primilor fulgi de zăpadă. Să vedem ce va fi la primul viscol.