Fireste, nu le vede decit cel care crede in magic. (Iar noi, toti spectatorii, primim un cec in alb.)
Povestea e suficient de simpla cit sa o tricotam cu ochii-nchisi. Domnul Magorium, care are 243 de ani, a decis ca e vremea sa plece, adica sa moara. Ca sa faca pentru prima oara in viata ordine in registre – pentru a lasa magazinul de jucarii mostenire adjunctei sale, Molly Mahoney (Natalie Portman) –, el angajeaza un contabil la fel de gri pe cit ii e costumul. Cu cit contabilul Henry, adoptat cu numele de Mutant, avanseaza in registrele contabile, cu atit Magorium ajunge mai aproape de finis, iar magazinul simte, se supara si devine literalmente gri de suparare. Molly se obisnuieste greu si cu despartirea de prietenul ei, dar si cu trecerea propriului prag. Prietenia cu baietelul Eric, dar si imprietenirea cu Henry, care pierde griul si devine tot mai colorat si mai uman, o vor ajuta pe Molly sa faca pasul si sa se maturizeze.
Filmul te cucereste de la primele secvente prin recuzita bogata si colorata din platoul de peste 2.000 mp unde a fost filmat, dar si prin gaselnite simpatice care apasa pedala buna pentru a trezi copilul din fiecare. O usa care se deschide tot in alta parte in functie de cum rotesti un volan, animale de plus care misca, o zebra adevarata, lemuri adevarati, pe linga faptul ca mii de animale si de jucarii stau claie peste gramada in magazin (peste 10.000 mai exact, cumparate pina si din Europa).
Zach Helm potriveste foarte bine resorturile actorilor
Magicul functioneaza cit mai aproape de natural. Efectele digitale sint putine, doar acolo unde era necesar. Dar poate totusi mai magic (daca pot spune asa) e ca intriga atit de simpla, cu un om care trebuie sa plece/moara si cu altul care nu vrea sa-l lase, te prinde fara a aluneca in melodrama. Pentru un regizor debutant, Zach Helm potriveste foarte bine resorturile actorilor, tine sigur in mina degringolada colorata din platou si serveste pe un platou curat o prajitura coapta din ingrediente proaspete.
Poate pentru ca Imperiul magic al domnului Magorium a plecat de la un jurnal pe care singur a inceput sa-l scrie pe cind lucra cu juma’ de norma intr-un magazin de jucarii, intr-o zi cind afara ploua si nu erau clienti.
Primele rinduri se refereau la domnul Magorium, care avea 243 de ani si stapinea un imperiu, adica un magazin de jucarii. Daca domnul Magorium are intr-adevar 243 de ani si l-a cunoscut pe Edison (avind de la el un bilet pe care asa-zisul Edison s-a semnat si a desenat un bec), sau daca nu e decit un batrin trist – chiar ca nu conteaza. Cu magicul, e destul de simplu. Crezi in magic, de pilda, atunci cind continui sa-ti spui ca ai vazut OZN-uri pe cerul Bucurestiului, desi a doua zi se spune peste tot ca nu erau decit reflectoare.
Imperiul magic al domnului Magorium/ Mr. Magorium’s Wonder Emporium
de Zach Helm, cu: Dustin Hoffman, Natalie Portman, Jason Bateman.