In Romania actuala se pot decela destule tendinte de stinga – ce-i drept, cam confuze si incoerente, dar functionale. Exista astfel stinga extremista, reprezentata de Partidul Romania Mare. Ea combina de fapt extrema stinga cu extrema dreapta, in buna traditie fascista italiana, dar si cea autohtona, ceausista. In masura in care regimul comunist al lui Stalin sau al lui Ceausescu au fost de stinga, si PRM, cu tot cu votantii lui, este de stinga – o stinga nationalista, cum a fost mereu cea sovietica, o stinga intoleranta, xenofoba, antiamericana si anticapitalista, dar populista si egalitarista, cel putin la nivelul discursului.
Avem apoi stinga ceausista. Nu ii spun „nostalgica”, fiindca, spre marea mea surprindere, exista tineri sub 20-25 de ani care practica acelasi discurs ca si nostalgicii pensionari: Ceausescu a incercat sa aduca independenta si prosperitatea Romaniei, dar a fost inselat de cei din jur. Nu si-a dat seama de situatia reala si a cazut victima unui scenariu occidental de distrugere a socialismului in Europa de Est.
N-as fi bagat niciodata in seama tendinta daca n-as fi remarcat ca ea se raspindeste, in loc sa scada firesc, gratie biologiei. Nu o propaga doar virstnicii incapabili sa faca fata unor schimbari radicale, cum sint cele de dupa 1989, ci si tineri care cunosc sistemul ceausist doar din povesti. Pe terenul nostalgiilor se intilnesc si cei care au cunoscut realitatea si si-o rememoreaza selectiv, si cei care n-au cunoscut-o si o cladesc in imaginar. Chiar daca nu sint implicati activ in politica, nostalgicii voteaza de obicei cu PRM-ul sau cu PSD-ul. Deocamdata nu reprezinta o categorie semnificativa, dar pe mine m-a uimit faptul ca exista si rezista.
A treia tendinta are un mare viitor. E reprezentata de clasica stinga-caviar. Exponentii ei cei mai straluciti apartin Frantei, tara plina de revolutionari fara cauza de la Mai ’68 incoace, dar tendinta a aparut de curind si la noi. Gosistii-caviar romani sint un imprumut inevitabil. Ei fac parte din clasa de mijloc instarita (upper middle class), sint in general tineri, locuiesc in centre urbane mari si au venituri mult peste salariul mediu. Lucreaza la companii multinationale sau la fundatii non-profit. Sint adversari ai sistemului capitalist, desi acesta le asigura prosperitatea. Sint de parere ca socialismul in general si comunismul in particular reprezinta idei bune aplicate prost si nu vorbesc niciodata de crimele comunismului, ci de crimele stalinismului. Sint ecologisti si antiamericani – pereche de atitudini foarte la moda in stinga occidentala –, cu acelasi fariseism implicit ca si in Occident. Incearca sa recupereze marxismul si leninismul (si banuiesc ca in scurt timp vor face la fel cu trotkismul). E curentul de stinga cu cele mai mari sanse de succes in viitorul apropiat, desi, paradoxal, aici gasim multi votanti ai PNL-ului.
Mai avem si stinga politica declarata, cea reprezentata in Parlament si in guvern. As numi-o stinga feudala, fiindca principala ei caracteristica, mostenita din regimul trecut, este perceptia relatiei politician-cetatean drept una de tipul nobil-iobag. Nu se rezuma la un singur partid politic. Principalul ei exponent este, desigur, Partidul Social-Democrat, dar actiunile Partidul National Liberal din ultimul an sint tipice stingii feudale, care incearca sa atraga „prostimea” prin masuri populiste: marirea pensiilor, sporirea alocatiilor pentru copii, marirea salariului minim, cu riscul de a spori galopant inflatia si a ingreuna si mai mult traiul micilor intreprinzatori – ceea ce s-a si imtimplat.
In esenta, stinga feudala isi are sorgintea tot in anii comunismului ceausist. Raporturile de putere din societatea noastra socialista erau exact de acest tip. Ele s-au perpetuat dupa Revolutia din 1989 odata cu preluarea guvernarii de catre fostii activisti PCR si apoi prin „primenirea” clasei politice cu categoria ciocoilor noi, dupa chipul si asemanarea celor vechi.
In fine, tot in plan politic imediat exista si stinga populista, reprezentata de fostul Partid Democrat. Proamericana, proeuropeana, egalitarista si cam volatila doctrinar, combina caracteristici ale stingii feudale cu trasaturi ale liberalismului clasic si ale doctrinei populare, fiindca la noi se poate combina orice.
Poate de aceea am combinat si eu aici tendinte politice, sociale si emotionale. Asa se amesteca ele si in realitate. De aceea cred ca avem destul stingism cit sa ne ajunga. Stinga autentica? Probabil ca nu. Dar ce-i aia?