Mare-i puterea Facebookului! E acolo lumea întreagă, legată peste mări și țări, la un clic și ceva de tine, iar dacă nu ești pe Facebook... nu, nu înseamnă că nu exiști, dar ești asemenea pustnicilor retrași pe vârfuri de munte sau în deșert, departe de vâltoarea și deșertăciunea lumii.
Altfel, toți sunt acolo, la doi pași. Și toți se bucură că sunt ființe sociale – acum încă mai sociale decât în vremurile uitate de dinaintea internetului. De curând Alina a postat ceva pe pagina ei de Facebook și, în două sau trei secunde, au apărut concomitent două Like-uri, apoi, în alte cinci secunde, unul și încă unul și încă unul. De la o prietenă din Timișoara, de la un prieten din Iași, de la un prieten din București, din Statele Unite, din Canada, din Italia, de la mine din sat, iar din Timișoara, din satul vecin, din Iași, din Statele Unite (acum din Florida), din București, din Cluj, din Oravița, din Oradea, din Marea Britanie, din Bruxelles, din, din, din… din lumea largă. Parcă vedeam micile scânteieri electronice ale clicurilor pe globul pământesc, pâlpâiri scurte când aici, lângă noi, când peste ocean, pe tot întinsul planetei, luciri de-o clipă care spuneau că acolo, departe, cineva se gândește – fie și fugar – la noi. Mulți sunt prieteni și cunoscuți pe care nu i-am mai întâlnit de luni întregi. Pe mulți alții nu i-am mai văzut față în față de ani, chiar zeci de ani. Și totuși, „stând“ pe Facebook, discutăm, ne spunem ce-am mai făcut, ne lăudăm cu ale noastre, ne bucurăm unii pentru alții, ne urăm la mulți ani – o viață socială edenică în toată regula.
Și ce minune ar fi Facebookul dacă toate ar fi bune și frumoase, cu buchețele de flori postate de mătuși de o anumită vârstă, fotografii cu cești de cafea aburindă și urări de bună dimineața, meme, pisici, mămici… E multă ipocrizie, ar zice unii, dar parcă în lumea reală nu e! Nu asta e problema. Problema e că pe Facebook, ca în orice societate, s-a strecurat și Șarpele. Există și bârfe, răutăți gratuite, trolling, calomnii și defăimare, iar totul ia proporții gigantice – tocmai pentru că aici e, concomitent și dincolo de distanțe geografice, mai toată lumea. O mică aluzie la nu știu ce relație amoroasă iese rapid din cercul cunoscuților și ajunge până în Țara-de-Foc. Un comentariu defăimător, care seamănă cu cele rostite printre amici la o bere, stârnește o avalanșă ce se rostogolește din Băicoi până în Munții Stâncoși. Și-apoi mai sunt și glumele defăimătoare, extremismele, ura de clasă ori de rasă, care fac și ele parte din firea umană și care stârnesc contrareacții îndârjite, care fac și ele parte din firea omenească – și așa mai departe. Până ne dăm Block sau ne omorâm în efigie.
Pentru toate astea administratorii rețelei au născocit ceva ce ei numesc filtre, dar care seamănă teribil de mult cu cenzura. Acum e drept că n-au încotro, lumea s-a înrăit, nu se mai mulțumește cu pisici și inimioare. Dar dacă lumea Facebookului e una după chipul și asemănarea noastră, ar trebui să ne ajungă o mână de legi – vreo zece, atâtea câte i-a dat și Iahve poporului său. Adică
Decalogul Facebook
- Eu sunt Chipul chipurilor tale, care te-a scos din casa neliniștilor și din lumea frământărilor. Să nu ai altă rețea socială în afară de mine!
- Să nu-ți faci chip trist, nici să nu aduci gânduri necăjite în rețea! Căci eu, Facebookul tău, pedepsesc până la al treilea și al patrulea neam pe cei ce nu se închipuie în veselie și deșteptăciune și mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce mă iubesc și se veselesc și sporesc numărul de vizualizări și Like-uri.
- Să nu iei paginile Facebook-ului în deșert, că nu va lăsa Facebook nepedepsit pe cel ce ia în deșert paginile lui.
- Adu-ți aminte de ziua postării – ziua și postarea, ceasul și Like-ul. Postează șase zile și în a șaptea postează iară și să nu faci în acea zi alt lucru și nici în acele ceasuri să nu te lenevești în a da Share-uri și Like-uri și Love-uri.
- Cinstește pe prietenii tăi și pe prietenii prietenilor tăi, ca să-ți fie bine și să te bucuri de Like-urile și Love-urile pe care Facebookul ți le va dărui ție.
- Să nu trolezi.
- Să nu te ascunzi sub un profil fals ori incomplet.
- Să nu cârtești împotriva fotografiilor cu pisici și copii, nici împotriva aforismelor și îndemnurilor motivaționale.
- Să nu dai Dislike aproapelui tău.
- Să nu râvnești la Like-urile aproapelui tău, nici la Share-urile aproapelui tău, nici la vizualizările aproapelui tău și la nimic din câte are aproapele tău.
Ar trebui să fie de ajuns. Dacă arhetipul lor a putut ține în viață o civilizație respectabilă, și legile astea ar trebui să facă același lucru cu civilizația Facebook. Dacă nu, atunci să vină potopul virtual peste poporul cel neascultător.