La Piatra Neamț, la Festivalul de Teatru care a ajuns acum la ediția cu numărul 31 (e cel mai longeviv din România!) se vorbește despre „Succes“. E tema programului din 2019, că tot numărăm trei decenii de la momentul 1989 și e interesant de văzut cum cartografiază arta scenică a momentului variațiile semantice ale unei noțiuni atât de vaste ca referențialitate.
Cum zice Gianina Cărbunariu, managerul Teatrului Tineretului, organizatorul manifestării, în cuvântul ce definește conceptual fila actuală a sărbătorii teatrale nemțene: „Mai mult decât o urare, tema actualei ediții a Festivalului este o invitație la meditație, în cheie critică și ironică, asupra poveștilor de și despre succes ale societății de astăzi și din trecutul recent. Ce înseamnă succesul individual versus succesul unei comunități (fie ea un grup sau o națiune)? De ce în anumite momente istorice frustrările sociale au nevoie să fie compensate prin inventarea unor povești triumfaliste despre noi înșine? Se poate trăi și crea în afara dihotomiei succes – eșec într-o lume în care fiecare încearcă să vândă cât mai profitabil ceea ce are de oferit, iar piața de artă este și ea un teritoriu important pe această hartă globală? Cât de vulnerabili suntem în acest context, cum am ajuns în această situație și care ar fi căile de ieșire?“.
Întrebări la care oferă răspunsuri caleidoscopice 29 de spectacole în decursul a 15 zile, un inventar de 44 de evenimente cu invitați din șapte țări (Germania, Polonia, Republica Moldova, România, Slovacia, Spania, Turcia). Aceasta e statistica reuniunii ce a debutat pe 18 septembrie și se va încheia pe 2 octombrie.
Foaiere și săli pline cu tineri
Interesantă la festivalul de la Piatra Neamț e extinderea către orășelele județului – Tg. Neamț și Roman –, atestând preocuparea de a implica și comunități limitrofe în viața teatrului. Programele orientate spre adolescenți, pentru apropierea lor de teatru, pentru stimularea creativității acestora au fost o constantă a ultimelor sezoane la Teatrul Tineretului și sunt coordonate de dezvoltare a programului managerial actual. Efectele se văd: foaierele și sălile sunt mai pline decât altădată cu tineri care nu vin doar ca să urmărească un spectacol, ci se și implică în proiectele artistice în varii maniere. Ideea de-a le transfera adolescenților responsabilitatea evaluării spectacolelor din concurs printr-un juriu compus din liceeni e grăitoare de la sine. Alte câteva spectacole de teatru școlar și-au găsit loc în program alături de ateliere ce li se adresează și le stimulează apetitul pentru arte.
Deschiderea ediției 2019 i-a aparținut regizorului Vlad Massaci, care e legat profesional puternic de Teatrul Tineretului. Aici a avut primul angajament, în 1998, și a realizat, printre altele, Ușa închisă de J. Graham Reid, o montare ce anunța câteva dintre mărcile identitare ale unui artist interesat mai ales de textul actual, cu puternice tensiuni relaționale, cu partituri dramaturgice generoase pentru actori cu care Massaci se pricepe de minune să lucreze, cu o atenție infinită la detalii. Acum a fost invitat cu Ținutul din miezul verii de Tracy Letts, o producție a Teatrului Mic din București, cu Rodica Negrea în rolul Mamei cinice pe care toată lumea îl asociază cu iconica interpretare de pe marele ecran a lui Meryl Streep. Și căruia actrița bucureșteană îi găsește noi nuanțe, noi tonuri.
„Fundul de lume“ din Oklahoma unde căldura insuportabilă a lui august înfierbântă conflicte vechi și le face să explodeze într-o familie cu mulțime de schelete în dulap și cu conturi nelămurite, generează personaje ce se raportează pasiv-agresiv la ceilalți. Nodurile relațiilor scenice acumulează iubiri ratate, trădări, așteptări înșelate ce dau în clocot și ajung la refulări ce erup în cascadă.
Declanșatorul seriei continue de răbufniri este un personaj absent, tatăl, a cărui dispariție, o sinucidere de fapt, adună familia la un loc, dar îi determină și implozia. Text intens, regie impecabilă, o scenografie ce devine ea însăși personaj (Iuliana Vâlsan) fac un spectacol de 3 ore care te ține cu sufletul la gură chiar dacă știi piesa și ce urmează să se petreacă.
Cavalcadă de adevăruri care ustură
Vlad Massaci a croit o adaptare, a dat posibilitatea tuturor personajelor, actorilor care le joacă (Andreea Grămoșteanu, Valentina Popa, Diana Cavallioti, Dana Dembinski-Medeleanu, Silvana Mihai, Mihai Călin, Claudiu Istodor, Ionuț Vișan, Cuzin Toma, Tudor Istodor, Viorica Mureșanu) să se decupeze în raport cu ceilalți, într-o cavalcadă de adevăruri care ustură, dar și vindecă prin cauterizare.
Până la deadline-ul predării acestui articol, am vizionat și Consum excesiv, o producție a Teatrului Tineretului și Platforma culturală „Frilensăr“ din București.
Teatru documentar, creația s-a bazat pe travaliul jurnalistei Ruxandra Pătrașcu Maian în privința alcoolismului în România, un fenomen care ne clasează, din nefericire, în topurile europene și care are efecte dramatice atât la nivel social, cât și individual și familial. Daniel Chirilă a dat o formă scenică acestui scenariu la Studioul Teatrului Tineretului cu trei actori (Sabina Brândușe, Victor Giurescu și Florin Hrițcu) care trec dintr-un personaj într-altul oferind o imagine completă și îngrijorătoare a unui flagel care lasă indiferente autoritățile.
Program dens, o ofertă festivalieră generoasă și săli pline arată că festivalul pietrean e un punct de întâlnire a artiștilor cu o comunitate care-i iubește.