Suntem în plin Festival Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPTI), ediția a XII-a, iar debutul evenimentului a fost fabulos. La Prologul de pe 29 septembrie, cu spectacolul Chiritza în concert făcut de Ada Milea cu trupa de la Teatrul Național din Cluj Napoca (cântece de Ada Milea și Anca Hanu), lumea a stat la coadă pentru a intra în sală.
A fost o situație ce contrazice statisticile privitoare la consumul cultural, care arată că există un public amator de teatru de bună calitate, că FITPTI a modelat publicul în decursul celor 12 ani de existență, că și-a creat un public al său care apreciază oferta festivalieră, că e un eveniment care contează în viața comunității care l-a generat.
Multe dintre spectacolele FITPTI au fost sold out la foarte scurt timp după punerea în vânzare a biletelor. Cele cu actori-vedete (Marcel Iureș, Florin Piersic Jr, Diana Cavaliotti, Tudor Chirilă etc.), cunoscuți și de pe marele ori micul ecran sau din domeniul muzical au ținut topul. Au urmat în topul vânzărilor producțiile unor regizori foarte populari (Ada Milea, Radu Afrim, Gigi Căciuleanu, Alexandru Dabija etc.) și cele venite din culturi exotice (China, Japonia, Coreea de Sud etc.), mai ales că sunt companii care vin pentru prima oară în țara noastră, numai la FITPTI. Exclusivitățile acestea au un dublu rol: pe de o parte, individualizează Festivalul în peisajul de gen, pe de altă parte, sunt foarte atractive pentru spectatorul care se simte răsfățat știind că doar aici și doar el le poate vedea.
Capra cu trei iezi, pe care noi o știm de la Ion Creangă al nostru, e unul dintre personajele principale la această ediție. În repertoriul Teatrului Luceafărul Iași, organizatorul evenimentului, există o montare realizată de regizorul Ion Ciubotaru într-un decor inspirat din picturile naive ale lui Gheorghe Ciobanu, care se potrivesc perfect ca atmosferă cu cea a poveștii. Spectacolul a călătorit în foarte multe în festivaluri și turnee, la București, Cluj, în Spania, Portugalia, Italia, Marea Britanie și China, încântând zeci de mii de privitori de toate vârstele. În programul FITPTI am inserat și o creație a Los Claveles Teatro, din Murcia Spania, Capra cu șapte iezi, imaginată după basmul Fraților Grimm. I-am invitat pe artiștii spanioli tocmai pentru a atesta circulația unor teme și a unor motive folclorice și literare. Iar pentru a conecta timpurile istorice, cel mai recent text pentru scenă scris de Matei Vișniec are drept punct de pornire tot această poveste. Dramaturgul a pornit de la „ce-ar fi dacă…“ și a scris o piesă continuare, Capra, Iedul cel mic și Lupoaica, care urmărește evoluția ficțională a situației dramatice după moartea Lupului. Arătând că, de fapt, istoria, și cea mare, și cele mici, se repetă cam la fel.
În fiecare an, FITPTI se reinventează
Ca organizator de eveniment, multe lucruri te aduc adesea la exasperare. Dar multe te și încântă și-ți dau puterea să mergi mai departe, trecând peste hopuri dificile. De pildă, faptul că foarte mulți parteneri se oferă ei să se implice în festival în forme care conduc la dezvoltarea lui. Ori realitatea ce se repetă de la un an la altul cu oamenii care spun, deși au mai spus-o și anul precedent, „ediția de acum e cea mai bună“. Conceptul FITPTI e arhitecturat pe o temă care se modifică de la an la an, asigurându-i astfel noutatea, prospețimea continuă. Practic, în fiecare an FITPTI se reinventează în beneficiul spectatorilor, care au oportunitatea să vadă foarte multe exclusivități naționale. Cvasi-majoritatea trupelor din străinătate sunt pentru prima oară în România și joacă numai în FITPTI. Nu e un gest de orgoliu, e o strategie de a seduce publicul, de a-l face să se simtă special. Așa se explică participarea publicului din regiune, dar și din orașe mai mult sau mai puțin îndepărtate: Tulcea, Satu Mare, Focșani, Piatra Neamț, Pașcani, Timișoara, Galați etc.
Aventura cu venirea artiștilor egipteni la FITPTI a continuat. Au primit vizele de călătorie în ultima secundă, toată lumea fericită, s-au îmbarcat în Cairo, au tranzitat Roma, unde, se pare, li s-au rătăcit o parte din bagaje. Desigur, asta au constatat abia pe Otopeni, când pe bandă s-au întors din calele avionului doar patru geamantane din cele zece câte au fost necesare pentru transportul costumelor și al recuzitei. Șase valize nu au mai ajuns, deși toate fuseseră predate în același timp la Cairo. Am mai avut o situație similară în urmă cu câțiva ani, când artiști care veneau tocmai de peste ocean au trebuit să improvizeze un spectacol cu ceea ce aveau în geamantanul însoțitor plus alte elemente pe care le-am oferit noi. Bagajul pierdut nu a ajuns nici până la finalul festivalului, adică nici în următoarele 10 zile, iar artiștii americani s-au întors peste ocean fără el. Nu le-a mai parvenit niciodată. Încurcate sunt căile aeriene uneori.