Festivalul Festin pe bulevard, organizat de Teatrul Nottara pentru a VII-a oară consecutiv (acum, între 11-20 octombrie), a avut în focus „Criza feminității“. Conceptul festivalier a structurat programul pe secțiuni: bulevardul comediei, spectacole lectura, premiere, evenimente, invitați speciali și competiția Criza feminității, din juriul căreia am făcut parte.
Directorul Festin pe bulevard și al Teatrului Nottara a reușit de-a lungul sezoanelor de mandat, cu o tenacitate și o dăruire de admirat, să scoată instituția de pe bulevardul Magheru din situații complicate. După ce clădirea se trezise peste noapte cu o bulină de risc seismic, trupa a fost în situația să joace în pribegie, în spații de împrumut, cele mai multe nu tocmai potrivite pentru teatru. Marinela Țepuș, căci despre ea e vorba, a mobilizat echipa, a umblat pe la toate ministerele implicate, a scris memorii, a cerut reexpertizări, a explicat și argumentat că la mijloc era o eroare și, după un an de zile, trupa s-a întors acasă.
O ofertă generoasă
Acum, o altă încercare dificilă a devenit o nouă provocare: în condițiile în care bugetele instituțiilor de spectacole sunt la cote de avarie (adică doar salarii și utilități), iar din această cauză multe festivaluri nu au mai avut loc, directorul de la Nottara a găsit rezolvări pentru ca evenimentul să rămână la același nivel, iar publicul și creatorii să nu simtă diferența în raport cu anii din urmă. Cam acesta e rostul unui manager: să se lupte, să găsească soluții, să coaguleze echipa, iar artiștii și spectatorii să se poată întâlni în condiții optime. Marinela Țepuș a atras sponsorizări, a invitat teatrele în regim de turneu, a găsit parteneri, iar Festin pe bulevard a avut o ediție egală cu altele precedente.
Spectacole foarte noi (o premieră foarte interesantă a Citizen.KANE.Kollektiv, în colaborare cu Junges Ensemble, Stuttgart, Germania – Fetelor și băieților le plac banii gheață, regia Christian Müller, pe tema corpului, a transformării lui în obiect al muncii, a prostituției ca meserie; o coproducție Teatrul Nottara și Unteatru, Yonkers, regia Andrea Vulpe), producții ale sezonului trecut ori de-a dreptul longevive (Totul despre femei de Miro Gavran, de la Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ din Arad, se pare că se joacă la sediu deja de zece sezoane!) au configurat o ofertă generoasă.
Marele câștigător a fost Legături primejdioase de Christopher Hampton, după romanul lui Choderlos de Laclos, traducerea: Irina Velcescu, regia: Cristi Juncu, scenografia: Cristina Milea, muzica: Ada Milea, cu: Florin Piersic Jr., Diana Cavallioti, Alina Rotaru, Cezar Grumăzescu, Silvana Mihai, Ana Bianca Popescu, Rodica Mandache, Beatrice Peter, Ionuț Vișan (Teatrul Mic), o probă de unitate estetică, de creație fără fisură și de dialog actoricesc între generații. Diana Cavaliotti (Madame de Merteuil) și Florin Piersic Jr. (Valmont) și-au adjudecat premiile pentru interpretare în rolurile principale, iar Ana Bianca Popescu (Madame de Volanges), premiul pentru interpretare în rol secundar, la egalitate cu partitura ei din Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare de Lee Hall, după romanul Sopranele de Alan Warner), Teatrul Excelsior. Pe o coloană sonoră live (muzică sacră – Bach, Pergolesi, Händel, Karl Jenkins – și pop-rock – Rod Stewart, Beatles, Eric Clapton, Electric Light Orchestra), spectacolul regizat de Răzvan Mazilu narează muzical-actoricește povestea unor adolescente care descoperă libertatea și lumea.
Creații care nu apar în palmares, dar merită semnalate
Yonkers de Neil Simon (traducerea: Cristina Juncu, regia, adaptarea și ilustrația muzicală: Andreea Vulpe, scenografia: Cristina Milea, asistența de regie: Mădălina Mihai, cu: Mihaela Trofimov, Cristina Juncu/ Sabrina Iașchevici, Vlad Bălan, Andrei Radu, Mihaela Subțirică, Alex Popa, Sandra Ducuță) este realizat în ambientul barului de la Unteatru și spune o poveste emoționantă despre relațiile disfuncționale din cadrul unei familii în care afectivitatea nu a constituit niciodată o prioritate, întrucât viața e dură și trebuie să-i faci față. Alex Popa s-a individualizat și a convins juriul că merită premiul pentru interpretare în rol secundar. Deși nu a intrat pe lista premiilor (limitate ca număr), o menționare aparte merită Mihaela Trofimov, cu un excelent rol de compoziție, în Bunica.
Continuând cu creațiile care nu apar în palmares, dar merită semnalate, să enumerăm Cenușăreasa, după Frații Grimm (Teatrul Țăndărică), scenariul, regia și ilustrația muzicală: Felix Alexa, scenografia: Marian Sandu și Oriana Palladi, coregrafia dansului irlandez: Mara Cernat, cu: Olga Ioana Bela, Liliana Gavrilescu, Daniel Stanciu, Gabriel Apostol, Simina Constantin, Dan Codreanu, Florin Mititelu, Ana Maria Bălescu, în principal pentru ideea scenografică de a transfera în chipul păpușilor de mărime naturală trăsăturile fizice ale interpreților și, cea mai mare năstrușnicie, de a împrumuta pentru Tatăl Cenușăresei fizionomia lui Horia Roman Patapievici.
Un alt spectacol care impresionează prin coerența regizorală (Vlad Cristache) și prin susținerea actoricească (Andi Vasluianu, Anca Dumitra, Paul Chiribuță, Ada Simionică, Cristian Popa, Ioan Coman, Theodora Sandu/ Mihaela Popa, Oxana Moravec, Mihai Dinvale, Lucia Ștefănescu-Niculescu, Ion Radu Burlan, Ilie Gâlea, Bogdan Farcaș, Karl Baker, Ioana Farcaș, Andrei Radu, Lăcrămioara Bradoschi, Ilinca Rus, Loredana Bădică, Roxana Văleanu, Oana Hanganu, Răzvan Băltărețu, Narcis Stoica, Iulian Tăsică) a fost Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller, o producție a Teatrului „Toma Caragiu“ din Ploiești.
Programului de spectacole i s-au adăugat discuții cu publicul, lansări de carte, expoziții, dezbateri corelate cu tema ediției, iar toate împreună au făcut ca Festin pe bulevard 2019 să fie unul reușit, ofertant, demonstrând încă o dată că arta teatrului e prin definiție una de echipă.