Singura dată când am interacționat cu cineva cu sindrom Down a fost acum trei ani, la o proiecție cu The Neon Demon, de Nicolas Winding Refn din cadrul Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest, când a venit un grup de tineri afectați de el.
Nu știu cum nimeriseră taman la filmul ăsta. Eram pe coridor (mai văzusem filmul o dată și nu-mi plăcuse), iar după 10 minute unul dintre ei a ieșit din sală, a venit la mine (probabil credea că sunt din staff) și mi-a spus aproape râzând: „Filmul ăsta e o porcărie!“. Mi-a plăcut la nebunie de el.
Aceeași candoare inundă și The Peanut Butter Falcon, unul din cele mai calde filme ale lui 2019 (e recomandarea mea de Crăciun, dacă-l găsiți pe undeva, în cinematografele de la noi nu a intrat). E un film american independent și de debut, realizat de doi regizori pe nume Tyler Nilson și Michael Schwartz, care l-au cunoscut pe Zack Gottsagen, un tânăr cu sindrom Down, într-o tabără de vară pentru actori cu dizabilități, unde erau voluntari. Nu mai făcuseră până atunci decât scurtmetraje, în special documentare.
Gottsagen, care face teatru de mic, a vrut dintotdeauna să devină vedetă de cinema. Impresionați, cei doi regizori au construit o poveste în jurul lui: un tânăr abandonat de familie, care evadează din azilul de bătrâni unde fusese campat și, ajutat de un pescar certat cu viața și legea, coboară din Carolina de Nord pe coastă pentru a ajunge în Florida la idolul lui, un luptător de wrestling (visul lui e să devină luptător, mai ales că are o forță incredibilă). Nilson și Schwartz nu aveau manageri sau agenți, s-au dus în LA și au bătut din poartă-n poartă, dar, cu toată corectitudinea politică, nimeni n-a dorit să dea bani pentru că eroul și actorul principal aveau sindrom Down.
Încet, filmul a început să prindă contur, chiar și cu un buget modest. Producătorii lui Little Miss Sunshine au acceptat provocarea, Shia LaBeouf s-a uitat pe trailerul de prezentare și a acceptat rolul pescarului (deși era „un rol de bas“, cum a spus mai târziu) înainte să existe un scenariu, iar alți actori cunoscuți ca Bruce Dern, Dakota Johnson, Thomas Hayden Church sau John Hawkes au spus și ei da, cuceriți de visul lui Zack Gottsagen și dornici să-l ajute să-l împlinească. (Bruce Dern, în rolul colegului de cameră al eroului, are doar câteva replici, dar simți că i-a făcut enormă plăcere compania lui Gottsagen.)
Filmul e minunat: amuzant și grav, cu un aer de odisee metafizică à la frații Coen, îmbibată de muzica Sudului, deși spre final povestea se cam termină. Se simte în fiecare scenă că puritatea lui Gottsagen a transfigurat totul. (Cei care se nasc cu sindrom Down rămân dezvoltați cognitiv la nivelul unui copil de 10 ani, iar emoțional sunt extrem de calzi.) Acest buddy film pe filiera lui Mark Twain (da, se merge și cu pluta)
împrumută din candoarea lui Zach pentru a vorbi simplu despre cât de important e să fii bun. Nu în ultimul rând, nu o face cu stereotipurile corectitudinii politice.
Protagonistul, care are un umor nebun, se pare că l-a înmuiat până și pe Shia LaBeouf, care declară acum în interviuri că Gottsagen i-a schimbat viața. În timpul filmărilor din Savannah, Georgia, LaBeouf a fost arestat (din nou) pentru că s-a îmbătat într-un loc public, iar a doua zi, când nimeni din echipă nu i-a zis nimic, Gottsagen a fost singurul care i-a bătut obrazul și i-a spus că l-a dezamăgit.
Se pare că de asta avea nevoie acest actor super-talentat, dar autodistructiv. Cine îl apreciază pe LaBeouf va vedea filmul cu inima strânsă, pentru că jocul lui e ca o rană deschisă. „Shia încearcă să spulbere granița dintre actorie și realitate“, a spus Janus Metz, care l-a regizat pe LaBeouf în Borg vs. McEnroe. Poate asta l-a și apropiat de Zach – pe ecran și în afara lui –, sinceritatea totală, acceptarea propriilor înfrângeri. Gottsagen spune în interviuri că a făcut rolul privindu-și drept în inimă. LaBeouf face la fel, doar că inima lui e încărcată de o istorie familială grea, pe care celebritatea a complicat-o și mai rău. Probabil că acest film era și pentru el, nu doar pentru Gottsagen.
Iarăși n-am scris cronică.
The Peanut Butter Falcon – de Tyler Nilson, Michael Schwartz, cu: Shia LaBeouf, Dakota Johnson, Zack Gottsagen, John Hawkes, Thomas Hayden Church, Bruce Dern