Domnul Plopeanu își ghida existența după niște principii sănătoase și nu neapărat verificate științific.
Spre exemplu, dacă cineva îi ieșea în cale cu găleata goală, nu se mișca din loc până când respectiva persoană nu trecea îndărăt cu găleata plină ochi, chiar dacă asta însemna uneori să aștepte și câte un ceas. Pisica neagră însemna, evident, amânarea călătoriei pentru ziua următoare. Și-a amânat nunta cu o zi fiindcă prognoza meteo a anunțat ploaie, deci o căsnicie fericită și noroc la bani. Dacă i se zbate ochiul stâng, pentru a evita un rău iminent, scuipa în sus și lăsa câțiva stropi să-i pătrundă în albul ochiului. Unii l-ar numi superstițios.
A aflat acum câțiva ani că nu e bine ca sărbătorile de iarnă să te prindă cu brad artificial, fiindcă plasticul înseamnă lipsă de viață și a aruncat coniferul polimeric din debara, după care s-a dus glonț la piață și, deși ura ideea uciderii brazilor, a trebuit să o accepte. Dar nu ușor. A cerut audiență la șeful de Ocol Silvic și a insistat să plătească pentru plantarea unui brad nou. Toată perioada cât a stat cu pomul împodobit a simțit un puternic conflict interior, o luptă între ideea că a făcut ce trebuie făcut și gândul că a contribuit la decimarea fondului forestier. Aici se mai putea lucra.
S-a împăcat cu sine doar promițându-și că va recicla uscăciunea până la ultimul ac. Motiv pentru care și-a cumpărat un utilaj pentru tocat și presat masă lemnoasă. Propriul brad l-a transformat în două brichete numai bune de pus pe foc, apoi a adunat de lângă tomberon și defuncții pomi ai vecinilor. Mașinăria părea încă flămândă și sentimentul de vină era încă prezent, așa că domnul Plopeanu a adunat reziduurile forestiere din toate tomberoanele orașului, apoi din tot județul. Unele guri spun că ajunsese să aducă inclusiv camioane bucșite cu crengi, cioate și tot ce mai rămâne după ce despoi pinul pentru industrializare. Alte guri spun că uneori pinul cu totul ajungea brichete. Utilajul se simțea singur, așa că au mai venit încă trei.
A trecut ceva timp de când omul nostru a strâns milionul de euro din această afacere. Multe magazine și guri de centrale termice se ghiftuiesc cu gustoasele lui produse. Dar el nu este deloc interesat de bani. El încă luptă cu acel sentiment de vină, dat de faptul că a contribuit la uciderea unui pui de brad.
Și va continua să lupte până la eliminarea lui totală, chiar dacă asta va însemna să radă toată pădurea din județ, întrucât echilibrul psihic este foarte important pentru orice om.