Presupunind deci ca as fi fost talentat, as fi continuat basmul. As fi scris asa: „Poate va intrebati ce ar fi trebuit sa faca imparatul si imparateasa pentru a avea copii. Va spun. Imparateasa ar fi trebuit sa inghita un bob de piper, ca in povestile pe care le-am citit eu, si ar fi ramas insarcinata cu acel bob de piper. Iar daca nu, ar fi trebuit sa mearga peste mari si tari, sa faca un gentlemen’s agreement cu o barza, care sa-i aduca apoi copilul acasa. In fine, daca n-ar fi functionat nici asa, atunci exista varianta ca imparateasa sa se roage 24 de ore din 24, asa cum am citit eu in alte basme, iar la batrinete ar fi avut un copil. Ultima varianta ar fi fost sa se scarpine in urechi si sa-l gaseasca acolo pe Neghinita, asa cum l-a gasit o doamna batrina in povestea lui Barbu Stefanescu-Delavrancea, nascut in 11 aprilie 1858 si decedat in 29 aprilie 1918, care a fost un mare scriitor, orator si avocat roman si care datorita acestor calitati a ajuns si primar al capitalei tarii noastre”.
Asa as fi scris eu continuarea basmului, iar profesorii ar fi fost multumiti. In primul rind, as fi dat dovada de creativitate, ceea ce domniile lor si cereau. In al doilea rind, as fi facut trimiteri catre alte basme si povesti, ceea ce ar fi demonstrat ca, in clasa a cincea, am o cultura de invidiat. In al treilea rind, i-as fi facut mindri pe profesorii mei dind atitea date despre un mare om de cultura roman precum Barbu Stefanescu-Delavrancea. Da, exact asa ar fi trebuit sa continue acest basm nevinovat elevii. Insa, of, ce ti-e si cu tinara generatie de astazi! In loc sa gindeasca decent, copiii de clasa a cincea au inceput sa chicoteasca prin banci si sa se gindeasca la prostii, lucru, de altfel, absolut socant. Sugestia data de mintile luminate care au compus acel inceput de basm era cit se poate de inocenta. De unde pina unde alte interpretari? Doar pentru ca fraza spunea: „Si, voind sa aiba copii, au facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta” (s.m)? Dar ce e rusinos aici? Imparatul si imparateasa au facut de mai multe ori acest lucru: au citit in mod repetat diverse povesti cu boabe de piper, cu berze, cu rugaciuni si, mai ales, povestea lui Neghinita.
Daca nu ma credeti pe mine, sa citim, rapid, cum a reactionat profesorul de limba romana Ghiorghi Iorga, organizator al fazei locale a olimpiadei, jignit profund de reactia nerusinata a copiilor. „Daca s-au gindit la prostii, e treaba lor, a copiilor, nu a noastra. Sa se intoarca la povesti si sa mai lase televizorul. Copiii care s-au gindit la prostii sint victime ale sistemului. Sint prea multe lectii de sexologie, tot felul de simpozioane si dezbateri despre SIDA, sex si prevenirea unei sarcini nedorite. Sint prea multe emisiuni care pun astfel de probleme”, a declarat domnia sa, citat de „Evenimentul zilei”. Acum ma credeti? Ce atita tam-tam? Lectii de sexologie, auzi! Cine are nevoie de asa ceva? Simpozioane si dezbateri despre SIDA! Uf, ce prostie! Ce, Harap-Alb facea sex in basmul lui? Ce, Pasari-Lati-Lungila era interesat de SIDA? Omul-Spin se gindea la vreo sarcina nedorita? Terminati cu astea: copiii sa citeasca de mai multe ori tot ce trebuie pentru a sti sa continue in mod inocent un basm inceput atit de inocent.
Acum, incercind un final care sa ma scoata din tonul de mai sus, trebuie sa recunosc ca am fost intrebat de mai multe ori ce am eu cu profesorii. Am scris articole despre ei, generalizind uneori intr-un mod subiectiv, e adevarat, eroare pe care mi-o asum. Dar profesori precum domnul Ghiorghi Iorga intilnesti la tot pasul. Iar atunci, oricit de obiectiv ai incerca sa fii, n-are cum sa nu-ti vina o pofta nebuna sa generalizezi, incercind sa surprinzi prostia unui intreg sistem de invatamint aflat la pamint. Si nu numai din cauza programelor, ci mai ales din cauza oamenilor care-l construiesc. De la profesori pina la cei din minister. Daca nici asta nu credeti, am pastrat pentru incheiere declaratia la fel de inteligenta a altui responsabil pentru olimpiada bacauana, anume Ovidiu Cojocaru, inspector general al Inspectoratului Judetean Bacau, citat de aceeasi sursa. Domnia sa a raspuns ferm si demn celor care-l chestionau asupra subiectului: „Nu am ce comenta! Intrebati-ma de matematica, ca asta e specialitatea mea, nu romana. Aici nu ma bag!”. Corect. De ce s-ar baga? Doar treaba lui de inspector e sa rezolve probleme de trigonometrie, nu?