Există pe lumea asta lucruri care te fac să te simți brusc conservator, înapoiat, retrograd, tombateră sau, oricum, depășit de realitate.
Și, pe deasupra, să-ți pui la îndoială inteligența – căci când citești un titlu de ziar și mintea ți se blochează, cu siguranță nu te simți foarte deștept. Titlul care m-a pus la grea încercare sună cam așa: „Transgender man gives birth to non-binary partner’s baby with female sperm donor“ sau, într-o traducere aproximativă, „Bărbat transsexual“ (sau „transgen“, o diferență subtilă, dar critică) „naște un copil împreună cu partenerul său non-binar cu ajutorul unei donatoare de spermă“.
Și uite-așa, dintr-odată toate cunoștințele mele generale despre reproducerea oamenilor și a mamiferelor în general au fost strivite de tăvălugul noilor vremi. Pur și simplu nu pricepeam. Cum a născut un bărbat, fie el și transgen? Care-i treaba cu partenerul lui, soț ori soție ori ce-o fi, ce amestec are în toată povestea și la ce ajută – sau cu ce deranjează – faptul că e non-binar, adică e… cum? Și, chiar admițând că bărbatul născător n-a reușit să convingă nici un alt bărbat să devină donator de lichid seminal – ceea ce e puțin probabil, dată fiind faimoasa solidaritate masculină –, de unde va fi reușit să găsească în universul biologic al mamiferelor o donatoare de spermă?
Apoi am început să citesc articolul propriu-zis și prima lectură nu m-a dumirit nicidecum. Când situația părea să se mai limpezească, apărea câte o frază care o încâlcea la loc. La un moment dat jurnalistul menționa că până și medicul care a asistat la naștere era transsexual sau transgen, ceea ce m-a blocat iar o clipă: ce rost are aici trans-genul medicului? După care am citit despre momentul culminant când „bărbatului i s-a rupt apa“ și gândurile mi-au luat-o razna. Tot textul începea să semene cu un soi de jocuri de inteligență sau cimilituri, precum cea rostită de soldatul Švejk al lui Hašek în fața comisiei de recrutare. Știți genul: se ia un imobil cu apartament de închiriat; la parter locuiește o fată bătrână, la etajul întâi un bătrân cu gută și, în partea cealaltă, o familie cu un copil și un câine, la etajul al doilea un avocat neînsurat și așa mai departe – și, acestea fiind știute, cum se numea bunica portarului?
Din fericire, după mai multe minute, am început să descâlcesc ițele poveștii ăsteia multisex. La finalul articolului se menționa că partenerul non-binar al tatălui ce tocmai născuse s-a declarat dispus să poarte în pântec următorul lor copil. Deci e-o femeie, mi-am zis ușurat, o femeie ce nu se simte femeie, nici bărbat, un non-binar oficial, dar la o adică, biologic vorbind… Și-oricum, n-avea nici o legătură cu nașterea propriu-zisă, era și ea/ el pe-acolo, ca partener. Tatăl ce născuse prin cezariană a povestit și el că renunțase cu câțiva ani în urmă la tratamentele cu testosteron pentru că încă mai avea instincte materne și spera ca într-o bună zi să aibă un copil. În plus, avea încă uter și ovare, ceea ce simplifica treaba – deci era tot o femeie, una care își dorea să devină bărbat, dar ceva mai încolo, după ce devenea mamă numită oficial tată. În fine, donatoarea de spermă era, evident, un donator ce voia sau urma sau era pe cale să devină femeie, dar deocamdată nu era. Simplificat: o femeie dintr-un cuplu de două femei a născut un copil prin inseminare artificială cu sperma donată de un bărbat. Asta era biologie. Faptul că femeia e pe cale să devină bărbat și se declară deja astfel, că donatorul e pe cale să devină femeie sau se declară astfel și că partenerul celei/ celui dintâi se declară non-binar, fiindcă nu se simte ceea ce este biologic, adică femeie (deși și-ar dori să se simtă mamă) sunt lucruri care țin deja de altceva: de cultura epocii, de ideologia contemporană, care nu-i neapărat rea sau greșită, dar, iată, ignoră cu superbie briciul lui Occam – să nu multiplici inutil entitățile.
Deși poate că nu inutil. Trăim într-o epocă în care putem fi orice ne dorim sau orice ne simțim. Poate că nu toți, dar măcar avem libertatea de a încerca. Iar sexul (sau genul) – cum ni s-a spus deja de nenumărate ori – a devenit azi fluid. Numai biologia se încăpățânează să-și urmeze legile ei.