În ultimele săptămâni toate site-urile de știri pe care le urmăresc sunt pline de vești amenințătoare despre „coronavirus“ (de fapt o tulpină nouă de coronavirus, numită generic COVID-19).
Una din cinci sau, uneori, din trei știri vorbește despre evoluția și răspândirea epidemiei declanșate de noul virus, despre infectări, contaminări, bolnavi și morți, mai ales morți. A ajuns în Italia. A ajuns în Franța. A ajuns și în Statele Unite, vă dați seama? E epidemie. Ba nu, pandemie. E apocalipsă, ce mai!
Unele supermarketuri din România au fost asaltate de cumpărători disperați, care au ras de pe rafturi alimente cu durată lungă de depozitare (orez, făină, ulei, zahăr, sare, biscuiți), spirt, dezinfectant și multă-multă hârtie igienică. Așa-numitele măști de protecție au ajuns să se vândă la prețuri triple, înzecite, au ajuns marfă de contrabandă, în ciuda medicilor care spun că măștile astea nu îi protejează de infecție pe cei care le poartă, ci, eventual, îi împiedică pe cei bolnavi să răspândească infecția – dacă le poartă. Și nu-s românii cei mai isterici cetățeni de pe glob: o prietenă din Austria ne-a povestit că în Viena magazinele au căzut pradă aceleiași isterii cetățenești, ba chiar mai rău. Cumpărau vienezii portbagaje cu lapte, unt, salam și, desigur, hârtie igienică. Părinții au fost anunțați de la școlile unde le învață copiii să îi trimită la școală cu pachete de mâncare consistente și cu bateriile încărcate la telefoane, fiindcă dacă vreunul dintre ei – sau vreun profesor – e cumva suspect de infecție „cu coronavirus“, toți cei din școală o să fie izolați. La un liceu chiar s-a nimerit ca o profesoară să fie suspectă de noua boală, așa că toți cei de-acolo, copii și profesori, au fost încuiați înăuntru. Urlau pe la geamuri, dar nu puteau să iasă din clădire (ceea ce te face să te gândești cu nostalgie la farmecul chiulului de la ore). Noroc că a fost o alarmă falsă, altfel toți cei din școală, copiii și profesorii, ar fi fost cărați direct la spital, unde ar fi rămas vreo două săptămâni.
Nenumărate manifestări internaționale s-au anulat – printre ele, ca să dau un exemplu cultural, faimosul Salon du Livre de la Paris. Oricine vine din China ori, mai recent, din Italia e suspect și i se fac analize, iar între timp lumea îl privește câș, de la depărtare. Se vorbește despre închiderea circulației libere între granițele UE și mai avem puțin până să ne închidem în case, cu tonele de cumpărături depozitate prin magazii, pe rafturi și pe sub paturi. Decameronul și alta nu!
Emoțiile ne ghidează întotdeauna mai zdravăn decât rațiunea. Iar gustul pentru catastrofic, pentru „șoc și groază“, domină umanitatea mai degrabă decât apetența pentru judecata echilibrată. Când scriu acest text, la nivel global sunt confirmate 90.000 de cazuri de îmbolnăvire cu Covid-19 și 3.000 de morți. E mult și e îngrijorător, dar să ne gândim că infecția s-a declanșat în urmă cu aproape trei luni. Gripa, banala gripă, nu stârnește nicăieri o asemenea isterie, deși în fiecare an provoacă – conform statisticilor – aproximativ cinci milioane de îmbolnăviri grave și peste jumătate de milion de morți pe întreaga planetă.
Adevărul e că tare ne mai temem pielea! Pe de altă parte, ne și incită puțin coronavirusul ăsta, ne varsă adrenalină în sânge: e ceva nou, cu miros de dezastru planetar, cum au fost și virusul SARS, și gripa aviară, și gripa porcină, și atâtea altele. Mici apocalipse, care ne zdruncină puțin rutina. Perspectiva morții, încă îndepărtată, dar dând cumva târcoale, ne trezește instinctele de supraviețuire. De aceea, poate, reacțiile din lumea mai stabilă și mai sigură a Occidentului sunt și mai exagerate decât într-o societate tradiționalistă și dezorganizată, unde moartea și boala sunt lucruri cu care trăim de când ne știm.
Sigur, întotdeauna există și victime colaterale. Una dintre ele este nevinovata bere Corona, care pare-se că, din cauza numelui ei cu ghinion, începe să fie ocolită de consumatori. Dar sunt convins că până la vară, când vine căldura, cel puțin problema asta se va rezolva – global și local.