Pandemia de coronavirus prinde viteză și în România. Suntem încă la începutul crizei, dar vedem deja măsuri luate după ureche. Asistăm deja la transmitere comunitară, iar lucrurile devin din acest moment imprevizibile, pentru că traseul bolii nu mai poate fi urmărit. Poți lua virusul de oriunde, cum poți infecta pe oricine.
România are deja de zile bune primele o mie de cazuri, dar din păcate veștile proaste nu se vor opri aici. Nu e timpul să ne panicăm, dar nici nu putem fi indiferenți în fața avansului înfricoșător al pandemiei.
Poate fi stopată răspândirea virusului la noi? Nici vorbă. Putem doar să încetinim ritmul. Dar, dacă ne uităm la ce se petrece la Suceava, nu avem motive de optimism. Un spital modern, investiții uriașe făcute de tătucul Gheorghe Flutur, însă doar atât. Proceduri haotice, lipsă de echipamente, profesionalism zero. Vorba unui moderator de televiziune: spitalul nu e o carcasă, ai nevoie și de ceva minte, de oameni competenți în frunte care să ofere siguranță și decizii inspirate. La Suceava însă varul și vopseaua, nici măcar paturile noi, nu țin loc de știință medicală. Managementul inexistent la spitalul sucevean a dus la închiderea unității. Și n-au trecut decât două săptămâni de la debutul crizei.
Întrebarea este ce au făcut autoritățile române de la începutul acestui an? În China, pandemia a făcut ravagii încă din ianuarie, iar orice guvern responsabil ar fi luat măsuri radicale. E greu să faci peste noapte schimbări profunde în sistemul sanitar, dar măcar îl poți pregăti pentru ce va urma. Este inadmisibil să ai cazuri cu duiumul pe glob și tu, stat român, să nu cauți măști de protecție. Sau spirt medicinal. Nu poți opri oamenii să invadeze magazinele, n-ai remedii pentru a potoli panica, dar poți asigura măcar minimul de dotări în spitalele patriei. Ce s-ar fi întâmplat dacă marile lanțuri de magazine n-ar fi ținut ritmul, iar rafturile ar fi rămas goale cu săptămânile? Nu e greu de intuit ce s-ar fi întâmplat. Geamuri sparte și oameni furioși.
Nici bine n-a avansat pandemia în România, că ministrul Sănătății a abandonat deja câmpul de luptă. Nu știu dacă vă pare rău sau nu după Victor Costache, dar omul pare desprins din alt film. Absent și neimplicat. Când tu reușești să asiguri o mie și ceva de teste pe zi pe toată țara, cum poți spune că demarezi procedura de testare a întregii populații a Capitalei? Inconștiență? Puțin probabil. Atunci cum se cheamă asta?
Vedem deja un sistem medical care pârâie din toate încheieturile. Degeaba s-au mărit salariile, dacă DSP-urile sunt înțesate de pile, relații, cunoștințe și amante. Ați văzut-o pe șefa Direcției de Sănătate de la Timiș? O minunăție de femeie care habar nu are să lege două vorbe. Pusă să articuleze două fraze în fața jurnaliștilor, șefa doctorilor din Banat a cedat, repetând de zece ori același lucru. Fără succes însă, pentru că era chipurile prea emoționată. Cu astfel de oameni ne batem cu COVID-19. Mă tem că războiul e pierdut înainte de a-l începe.
Pandemia scoate în evidență nu doar lipsurile din sistemul medical, ci și calitatea precară a șefilor de tot felul numiți aiurea în funcții. E o delăsare de sus până jos. Până în urmă cu vreo două-trei săptămâni era bine să fii șef în sănătate. Nu prea aveai de dat socoteală nimănui, iar birocrația uriașă nu era o problemă, câtă vreme avantajele funcției erau pe măsură. Armata de funcționari din DSP-urile județene rezolva în final circuitul hârtiilor. Iar dacă te puneai bine cu partidul aflat la putere, se mai închideau ochii prin minister atunci când aveai vreo belea printr-un spital din județ. Însă zilele astea, armata de șefi din sănătate n-are cum să mai păcălească pe nimeni. La Suceava spre exemplu ne amintim ce personalitate era până toamna trecută managerul Vasile Râmbu. Omul care a făcut praf spitalul în doar câteva zile era dat ca exemplu, ba chiar era la un pas să fie uns ministru al Sănătății.
Guvernul actual are de gestionat mai multe crize în același timp. În sănătate sunt deja două mari probleme: numărul de cazuri în creștere plus dramele care negreșit vor apărea, iar în al doilea rând incompetența multor directori de spitale sau a unor șefi de DSP-uri.
Pe de altă parte, cabinetul Orban va avea de gestionat chestiunea economică. Sunt sute de mii de angajați din zona privată care stau zilele astea acasă, dar care habar n-au dacă la finalul crizei vor mai avea unde să se întoarcă.
Pandemia lovește necruțător, iar România este puternic expusă. Dacă ieșim sănătoși din acest crunt episod, va trebui să resetăm sistemul, oricât de dureroasă va fi operațiunea.