Daniela Șilindean nu e la prima întâlnire cu Marco Martinelli. A mai tradus un text al acestuia în urmă cu câțiva ani – Rumoare în ape –, inclus în sumarul volumului Dramaturgie italiană contemporană editat de Fundația Culturală „Camil Petrescu“ (Editura Cheiron, București, 2015). Piesa era inspirată de dramele migranților care fug din calea războiului și a fost pusă în scenă în varianta de spectacol-lectură la Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr din Iași, în același an, popularizând și în țara noastră numele și strategiile estetice foarte originale ale artistului din peninsulă.
Italianul s-a profilat în peisajul artistic al zilei printr-un fel foarte neobișnuit de-a face teatru. În 1983, împreună cu Ermanna Montanari, a fondat Teatro delle Albe, compania unde a exersat o foarte interesantă metodă teatrală pentru publicul tânăr (liceeni, mai ales), pe care a denumit-o teatro non-scuola. Recent, Editura Brumar din Timișoara a scos o nouă lucrare de-a lui Marco Martinelli, în traducerea aceleiași Daniela Șilindean, A-și face loc. Breșă în teatru în 101 mișcări.
Forța ideilor transmise prin cuvinte puternice
O prefață foarte documentată scrisă de Irina Wolf, critic de teatru austriac apropiat de compania italianului și de succesele acestuia, urmărindu-i producțiile, maniera inovativă de-a lucra și realizările, îl caracterizează pe Martinelli și îi prezintă universul stilistic. Martinelli este un artist complex, scrie teatru și proză, regizează teatru și film, dar e și pedagog. „Filosofia non-scuola este nucleul în jurul căreia s-a dezvoltat opera sa și care provine din dorința conceperii unui teatru ce își găsește sensul și noțiunea în comunitate“, susține Irina Wolf în cuvântul care deschide volumul. „Punctul de plecare îl constituie un text clasic – de exemplu al lui Aristofan, Molière, Brecht sau Shakespeare –, însă acesta este folosit în lucrul efectiv cu grupurile de liceeni doar atunci când tinerii percep existența unei legături între ei și paginile textului“, continuă aceasta. Tehnica lui s-a orientat către marginalitatea din colectivitățile urbane, edificându-se pe entuziasmul și deschiderea de care numai adolescenții sunt capabili, răspândindu-se, făcându-și loc, ca să parafrazăm, în formula de teatru-laborator coordonat direct de Martinelli.
A-și face loc. Breșă în teatru în 101 mișcări e un statement, o declarație de intenții teatrale. Mica notă a traducătoarei precizează că „scriitura lui Marco Martinelli este una poetică. Cuvintele sunt învestite cu putere și capătă rol performativ“. A traduce un asemenea text este o provocare căreia Daniela Șilindean i-a făcut față cu brio. Faptul că era foarte la curent cu activitatea Teatro delle Albe a garantat surprinderea spiritului teatro non scuola care s-a topit și a curs din limba italiană în versiunea în română. În plus, pasiunea pentru arta teatrală a traducătoarei și buna cunoaștere a ei din interior au adăugat condiții suplimentare binevenite.
Tălmăcirea făcută de Șilindean relevă atât forța ideilor transmise prin cuvinte puternice, care înflăcărează, cât și poeticitatea lor. Sunt două dintre trăsăturile care coexistă în textele lui Martinelli și care fac ca teatrul lui să fie atât de special, concomitent liric și militant.
Un teatru efervescent
A-și face loc e structurată în 101 secvențe care vorbesc fiecare despre arta teatrului așa cum o vede, înțelege și practică artistul din Ravenna. „Vorbesc aici, desigur, despre teatrul viu, animat, căruia îi bate inima: acest teatru poate chiar să își ia pulsul și respirația de la un text mort“; teatrul e pentru el „o artă copil“, un loc al „Invizibilului, al Revelației, al Orbirii“, „o operă alchimică“, un „loc al respectului maxim, respect pentru demnitatea regală, aristocratică, tulburătoare a celuilalt“. În paginile cărții există și paragrafe care-i vizează pe lucrătorii ce nu se văd la rampă, de la tehnicieni, organizatori și plasatori, la întregul organism colectiv al artei teatrale, meserii pe care le definește prin „bucurie anevoioasă“.
Nu-i uită nici pe spectatori „fără înțelepciunea spectatorilor nu se merge nicăieri“, „e necesar să cultivi meseria de spectator (…) ca pe un coautor indispensabil“. Martinelli mai vorbește foarte pasional – acesta e semnul sub care stă scrierea sa – despre „exercițiul de cetățenie“, „punere în viață“, „a-și face suflet“, „jocuri de echipă“, „alimentarea concurenței“ etc., promovând un teatru efervescent care conectează participativ creatori și public.
Prin traducerea manifestului lui Marco Martinelli și al Teatro delle Albe (tradus și publicat până în prezent și în franceză și în germană), Daniela Șilindean a pregătit terenul pentru un proiect al artistului care se va petrece, o parte, și în România. La Divina Commedia 2017-2021, produs de Ravenna Festival, a avut etape și la Nairobi, în Kenia, și va avea o secvență și la Timișoara, în chiar anul când se vor împlini 700 de ani de la moartea lui Dante Alighieri. După Infernul – Ravenna Festival (2017), Purgatoriul (Matera, 2019), urmează Paradisul (2021), jucat în orașul de pe Bega și la Ravenna.