Iar de sub masca lui a aparut un Ossama bin Laden, chip care se identifica practic cu acest cuvint acum.
Summitul NATO, aflat la inceput in momentul in care scriu acest articol si recent incheiat in momentul in care articolul va iesi din tipar odata cu „Suplimentul de cultura”, ne-a familiarizat cu un alt cuvint: anarhist. Initial, m-am asteptat ca acest cuvint sa aiba cumva traseul celuilalt mentionat mai sus: sa nu acopere chipuri, sa fie doar o notiune aruncata in presa pentru a stirni ingrijorari. Pentru a lasa senzatia de dusman invizibil, gata sa muste in orb, gata sa distruga ceea ce noi, intregul popor, am creat cu sudoare pentru buna desfasurare a summit-ului bucurestean. Cuvintul acesta insa a avut o soarta mai buna: n-a fost lasat pur si simplu vinovat in sine. De sub masca lui a aparut, destul de repede, si un chip. Un chip cunoscut in special de iesenii iubitori de teatru, care merg din cind in cind la Ateneul din Tatarasi si asculta o voce graseiata, frantuzeasca, una care prezinta spectacolul – e vocea „anarhistului-sef” Benoit Vitse, directorul institutiei. Adica persoana pe care diverse ziare si apoi televiziuni au prezentat-o drept cea mai periculoasa din Romania inceputului de aprilie.
In momentul in care am aflat cine e anarhistul de care trebuie sa se teama toata Romania n-am stiut ce sa fac: sa rid? sa ma sperii? sa ma simt vinovat ca iesean, dat fiind ca, in presa, capitala Moldovei a fost deconspirata rapid ca fiind centrul anarhismului romanesc? Nestiind cum sa reactionez, am pus mina pe telefon si, cu dragoste de tara, am decis sa-l invitam, eu si cu Florin Lazarescu, pe „anarhistul periculos” Benoit Vitse la emisiunea pe care o realizam impreuna, pentru Radio Iasi Fm, in fiecare simbata si duminica. Am considerat ca, astfel, il vom tine departe de Bucuresti pe directorul Ateneului Tatarasi, il vom tine ocupat pentru pregatirea aparitiei la aceasta emisiune. Prin urmare, facind un act eroic, asumindu-ne intilnirea intr-o cabina radiofonica de 2 pe 2 cu domnul anarhist, ne asteptam, atit eu, cit si Florin, sa fim decorati la Cotroceni. In fond, daca un arbitru obscur a fost decorat pentru ca a primit o bricheta in cap, noi de ce n-am merita o insigna clasa a III-a pentru ca asiguram ordinea in Bucuresti prin retinerea in Iasi a unui anarhist atit de periculos?
Cam pina aici se intinde gluma, cam pina aici veti simti tonul distrat al acestui articol. De-aici incolo insa, trebuie sa remarc faptul ca presa romaneasca a inceput sa o ia destul de serios pe aratura. In prezentarea actelor anarhiste, atit de periculoase, ale domnului Benoit Vitse, am gasit citeva repere socante. Iata cum il descrie pe directorul Ateneului Tatarasi, de exemplu, ziarul central „Gardianul”: „El este cel care a pus in scena piesa Evanghelistii, scrisa de Alina Mungiu-Pippidi, care s-a dovedit a fi un afront extrem de dur la adresa Bisericii Ortodoxe. Tot el, sprijinit de mai tinerii militanti ai urbei, a impinzit Iasul cu afise pentru punerea in scena a unui alt «proiect cultural» de senzatie, intitulat Hai sa facem sex, dupa piesa cu acelasi nume a unui dramaturg rus”. El, vedeti? El, anarhistul! El, periculosul! Ajutat, fireste, de tineri militanti ai urbei, care au vrut sa distruga Iasul prin lipirea de afise cu titlul unui spectacol!
Trebuie sa recunosc ca nu sint mare fan al piesei Evanghelistii, avind la rindul meu retineri, din pricina gratuitatii unor scene. Trebuie sa mai recunosc ca nu m-am dus sa vad piesa Hai sa facem… (asa cum a aparut ea, de fapt, pe gardurile Iasului, edilii nostri considerind ca „sex” e un cuvint prea obscen) a lui Valentin Krasnogorov. Dar cind actul artistic incepe sa fie confundat cu unul anarhist, incep sa ma ingrijorez. Mai mult, una e ca aceasta confuzie sa fie facuta de niste autoritati obtuze (precum in alt caz celebru, al graficianului Ion Barbu, care, dupa ce a impinzit Petrila cu versuri scrise pe zid, a fost considerat de primarul Ilie Paducel un satanist si, fireste, un anarhist) si cu totul altceva ca presa, acel clamat ciine de paza al democratiei, sa vina cu asemenea acuze.
Benoit Vitse si-a exprimat, in citeva rinduri, opozitia fata de NATO. Personal, apreciez ca NATO i-a adus Romaniei o serie de avantaje, pe linga dezavantajele cauzate de implicarea militarilor nostri in zone de conflict. Domnul Vitse este anti-NATO, eu sint pro-NATO. Scriu insa acest articol in favoarea unui om anti-NATO intrucit am inca speranta, poate adolescentina, ca Romania e o tara in care diversitatea de opinie reprezinta un motor al democratiei. Daca Benoit Vitse este anarhist au ba, pina la aparitia acestui articol se va sti, intrucit un anarhist dovedit trebuie sa produca anarhie, nu? Daca insa anarhia nu s-a produs, cine-si va cere scuze pentru aruncarea cu noroi intr-un om? Nimeni, fireste. Iar asta pentru ca in Romania diversitatea de opinii inseamna, uneori, posibilitatea de a calomnia numai din dorinta de a crea senzational din nimic.