Cum începusem să spun săptămâna trecută, furia protestelor ce a cuprins Statele Unite e greu de justificat doar prin moartea lui George Floyd, oricât de regretabilă și de revoltătoare a fost ea. Floyd nu este primul american de culoare ucis de poliție în timpul arestării.
Nu e nici măcar primul american de culoare care a murit din pricina acelei tehnici de imobilizare agresive, ce îl asfixiază pe arestat. Ba nu e nici măcar primul american care a sfârșit-o astfel: același tratament dur i-a adus moartea lui Tony Timpa, un american alb din Dallas. Polițiștii care l-au omorât (probabil involuntar, ca și în cazul lui Floyd) și care râdeau și glumeau în timp ce arestatul căzuse în inconștiență au scăpat fără nici un fel de condamnare. Ceea ce cu siguranță nu se va întâmpla acum cu polițistul vinovat de moartea lui George Floyd.
La vremea ei, moartea lui Tony Timpa nu a stârnit nici un fel de proteste. Asta a slujit ca argument tuturor celor care susțin că mișcarea Black Lives Matter și toate manifestările antirasiste stârnite ulterior de demersurile acesteia dovedesc nu rasismul societății americane, ci mai degrabă opusul ei: o sensibilitate exagerată față de cauzele minorităților, în dauna cetățeanului obișnuit. Altfel spus, atâta vreme cât nedreptatea suferită de individ nu poate fi asociată cu o cauză, cu o ideologie (discriminarea rasială, sexuală, persecuția minorităților etc.), individul respectiv rămâne o victimă ignorată și repede uitată.
Numai că de-a lungul timpului au existat destui negri americani uciși de polițiști prea speriați, prea suspicioși sau pur și simplu rasiști. Așa cum au existat și albi, asiatici, hispanici omorâți în același fel. Și-atunci de ce tocmai cazul lui George Floyd – nu tocmai un american model, cum s-a tot zis – a declanșat o asemenea epidemie de proteste și tulburări sociale, care a ajuns să pună în prim-plan reevaluarea întregii istorii americane? (Simbolistica distrugerii sau profanării statuilor, cu toate exagerările implicite – și uneori rizibile –, în această direcție bate.) Ei bine, aș zice că de vină e în mare parte o altă epidemie, cea care a tulburat, la rândul ei, întreaga planetă. Ca în multe alte rânduri, biologia remodelează istoria rasei umane – sau, deocamdată, a Americii.
E de bănuit că o asemenea revoltă, cu toate revendicările ei reevaluatoare, se cocea de multă vreme. Nu fiindcă societatea americană ar fi intolerantă și injustă, ci tocmai dimpotrivă: pentru că americanii au o obsesie pentru justiție și o propensiune aproape religioasă pentru egalitarism democratic. Doar că egalitatea e un ideal, ceva spre care aspiri fără să ajungi vreodată acolo – un lucru cu care mentalitatea americană nu se va împăca vreodată. Pe de altă parte, în America reală polarizarea socială e tot mai puternică și, în același timp, decalajul dintre bogați și săraci a crescut în ultimele decenii.
Nici mandatul de președinte al lui Donald Trump n-a ajutat prea mult la potolirea conflictelor sociale. Dimpotrivă, Trump a mizat foarte mult pe această polarizare, intuind că în prezent confruntările de orice fel, inclusiv politice, se construiesc mai mult emoțional, pe bază de simpatii și aderențe comune – raționalitatea fiind împinsă ușor-ușor afară din cadru. E unul din secretele succesului său, dar nu cred că s-a gândit că s-ar putea întoarce împotriva lui, devenind sursa propriei prăbușiri. Cât timp lucrurile evoluau la fel ca până acum, fiecare ura și iubea în bula lui politică și socială și, în ciuda multor prognoze mai degrabă aspiraționale, Donald Trump se îndrepta spre al doilea mandat de președinte al Statelor Unite.
Numai că între timp a izbucnit epidemia de coronavirus. Și dintr-odată America cea polarizată, dar funcțională, a intrat în carantină – mai mult sau mai puțin, ca peste tot în lume, dar suficient pentru a acutiza tensiunile sociale. Epidemia de COVID-19 a fost explozibilul care a detonat încărcătura de furie și nemulțumire acumulată în câțiva ani, iar cazul George Floyd n-a fost altceva decât detonatorul. De-acum înainte America n-o să mai fie la fel ca înainte. Și, ținând cont de influența ei globală, nici restul lumii n-o să scape de unda de șoc a exploziei americane.