De multa vreme nu am mai trecut printr-o asa stare de gratie, sa stau si sa scriu cu voluptate, cu caietul pe genunchi, sa ma trintesc pe jos acolo unde ma apuca scrisul si sa-i dau bataie cu placere intensa. Nu are importanta ce am scris acolo si nici daca voi publica vreodata, dar starea de gratie nimeni nu poate sa mi-o ia si, poate, nici sa mi-o daruie (decit daca exista un special Dumnezeu al Venetiei). Am scris si in barul Il Santo Bevitore unde gustam Aperol pe niste butoaie uriase, acesta fiind minunatul sprit venezian, oranj la culoare si aromat foarte, il beau toti venetienii, toate batrinicile, toti bastinasii, fiindca e lejer si are o savoare de laguna cu staif. In Il Santo Bevitore barmanii puneau adesea Jim Morrison, care rasuna ciudat pe micile canale din Campo Santa Fosca, unde locuiam eu.
Dimineata si seara ma plimbam pe trasee neturistice din Cannaregio ori San Polo ori Dorsoduro, si era grozav sa ascult sonoritatea autohtona. Venetia nu este deloc un oras nefericit: oamenii sint veseli si binedispusi aici, mereu cu pofta de vorba si de viata. Este si un oras foarte scump, asa incit toti bastinasii cistiga macar un sfant. Am scris si linga sacii de celofan negru cu gunoaie, aranjati ca niste cartofi putrezi, de pilda, in fata unei biserici unde era o expozitie cu instrumentele muzicale din vremea lui Antonio Vivaldi. Am scris si in Giardini, la capatul orasului oficial, privind de departe cum un urias vapor transmediteraneean, navigind spre Creta, parea ca va scufunda laguna cu toate ale ei. Am vrut sa scriu pe insulele Giudecca si San Giorgio Maggiore, care intotdeauna sint pustii, dar nu mi-a iesit. Se pare ca anul 2007 a fost acela al scrisului pe genunchi, dar in locuri omenesti, nu in chilii calugaresti. Am scris imbracata fie in complicatele mele rochii grecesti, cu straturi, fie vestimentata ca o hipiota, in zilele mai reci.
A fost bine de tot. Cel mai grozav compliment, pe care l-am primit de vreo trei-patru ori, a fost acela de a fi confundata cu o venetianca. Am fost intrebata daca sint asa ceva si am raspuns pe loc DA. Pentru ca asta sint. Chiar daca-s si grecoaica (tot prin adoptiune).