– De mic copil m-am implicat in tot felul de domenii artistice. Parintii mei au incercat sa ma impinga spre arta inca de la inceput. La virsta de 3 ani mi-au cumparat o vioara, dar nu am invatat niciodata sa cint la ea pentru ca am scapat-o pe jos. Ce vreau sa spun cu asta e ca arta nu se poate face obligat. Trebuie s-o alegi tu pe ea, sa vina din interior...
… Pe mine, intr-un fel, ea m-a ales, deoarece m-am nascut asa. Adica stiam sa cint si sa spun poezii. In gradinita am luat premiul I la Cintarea Romaniei, cum era pe atunci. Inca din scoala primara am compus prima mea poezie:
„Vazindu-te din departare/ Luna, lanterna sclipitoare/ Patrunde in a noastra casa/ Si-mi lumineaza somnul lin”. Va place? O prostioara. Am scris foarte multe poezii de-a lungul timpului, de dragoste, despre natura, unele comice, despre profesori sau colegi care ma enervau. Cum ma supara cineva, cum il faceam de ris intr-o poezie care circula mai apoi din mina-n mina prin toata scoala.
La un moment dat, poezia a devenit pentru mine o forma de protest, fie ca era ironica la adresa cuiva, sau de dragoste, in care imi exprimam suferinta dupa cite vreo fata de care ma indragosteam prosteste. Am inceput apoi sa scriu versuri pentru cintece, dupa ce am invatat sa cint la chitara. Tot asa am invatat, singur. Un prieten mi-a dat acordurile scrise pe o foaie, 21 de acorduri, si la 3 luni de cind am pus mina pe o chitara am compus primul meu cintec, pe versuri de Minulescu.
Au urmat alte patruzeci si ceva in 4 ani. Dansul l-am deprins practicind artele martiale, deoarece am facut citiva ani de shotokan in scoala generala. Si tot in scoala generala am inceput sa desenez si sa sculptez. Sculptam in creta diferite figurine, cu acul de la compas si lama de ras. Am realizat atunci o serie de capete reprezentind tipuri umane: prostul satului, filosoful, Fat-Frumos.
Desenul l-am perfectionat apoi tot in scoala, in orele care ma plictiseau. Faceam tot felul de caricaturi pe ultimele pagini ale caietelor. La un moment dat, am executat o serie de caricaturi cu Eminescu in diverse ipostaze: Eminescu-Superman, Eminescu-Batman, Cowboy. De mic imi placea sa desenez personaje din desenele animate care se difuzau la televizor – Testoasele Ninja, Sandy Belle – si pe care le reproduceam destul de fidel. Mai tirziu, in timpul facultatii, am jucat teatru. Timp de 6 ani am jucat in 9…
– Iar acum sinteti regizorul unui film pe care singur l-ati scris, in care dumneavoastra jucati, dansati, cintati, nu? semnati coloana sonora si scenografia. Imi cer scuze, timpul e scurt din pacate. Dar, facind toate aceste lucruri, aveti certitudinea ca le faceti bine, va simtiti excelent in toate cele 7 arte?
–…