Iată un text aproape de sezon, despre unul dintre cele mai erotice fructe – gutuia – și despre un film singular despre liniște și gutui – El Sol del Membrillo/ Soarele gutuii (1992).
Un pictor spaniol, Antonio Lopez Garcia, pictează un gutui timp de opt săptămâni, iar cineastul Victor Erice îl filmează pictând. El Sol del Membrillo are 133 de minute, timp în care te face să-ți dorești, dacă s-ar putea întâmpla o minune, să rămâi înăuntrul lui. Sau înăuntrul gutuii. N-aș putea spune de ce nu mi s-a părut că e documentar sadea atunci când l-am văzut prima dată. Filmul e atât de fluid, iar imaginile pe care le înfățișează – deși deloc neobișnuite luate separat – curg atât de firesc, încât îți imaginezi în spatele lor o voință mai puternică decât cea a cuiva care doar înregistrează realitatea.
Pictorul locuiește într-o casă nici prea-prea, nici foarte-foarte și care acum se renovează. Sunt tocmiți niște muncitori polonezi. Mai vin prieteni de-ai pictorului, rude, cunoscuți care îl vor urmări (vorbind încet sau tăcând) pe artist la treabă. Soția pictorului, și ea artist plastic, primește oamenii și e parcă puțin intimidată de aparatul de filmat (deși nu știi dacă nu cumva acesta îi e felul de a fi). Pictorul – care nu e îmbrăcat boem și care pare un om la locul lui – lucrează în grădină. E un om care preferă să asculte în loc să vorbească. Grădina nu e mare și sălbatică, e chiar mică. La intervale neregulate se aude un tren. Gardul e înalt, de ciment, iar gutuiul pare destul de plăpând pentru a duce pe umeri niște fructe, d’apăi un film de 133 de minute. Și totuși.
Mai întâi, Antonio Lopez Garcia își fixează niște repere. Vâră niște bețigașe în pământ – locul unde trebuie să-și țină picioarele. Trasează apoi niște puncte cu vopsea albă pe fructul galben.
Și altele, construind un sistem ingineresc diferit de paradigma gutuii. La un moment dat acoperă pomul cu un sistem de crăci și folii de plastic, eficient pentru vreme rea. Pe măsură ce trece timpul, iar verdele și galbenul pal se mută pe foaia albă, începem și noi să înțelegem despre ce e vorba în film.
Durerea gutuii
Deși oamenii deștepți care au trăit până acum au căzut în general de acord asupra imposibilității de a defini timpul, alții au încercat să-l definească recreându-l. Cum pictura e, din orice direcție ai lua-o, timp finit, cinematograful are avantajul că poate surprinde și recrea timpul în desfășurarea lui. Durata nu e dată de tehnică, ci de un cumul de calități care țin și de decupaj, și de operator, și de montaj ș.a.m.d., dar mai ales de simțul regizorului. El Sol del Membrillo e un soi de docuficțiune pentru că, deși pictorul e real, iar gutuile sunt și ele adevărate, din simple gesturi și evenimente se creează un film poetic despre curgerea timpului. Erice sugerează la final că fructele s-ar fi copt mai repede din cauza reflectoarelor – frumoasă modalitate de a face cinematograful responsabil și implicat în realitatea pe care a surprins-o. Dar nu simplul fapt că Erice a surprins coacerea unor gutui a creat timp – oricine poate filma asta –, ci felul în care filmul a înglobat punctul de vedere al lui Erice despre timp.
Cineastul povestea după o proiecție că i-a spus la un moment dat pictorului: „Nu ți se pare ciudat că cinematograful a îmbătrânit atât de repede? Are doar 100 de ani, pe când celelalte arte au traversat atâtea secole, luându-le atâta timp să se maturizeze“. „N-o să uit niciodată ce mi-a răspuns“, a zis Erice. „Da, dar vezi tu, cinematograful s-a născut când omul era deja foarte bătrân.“
După două ore de coacere concentrată, când gutuile – deja grele și bătrâne – încep să cadă la pământ, ți se rupe inima când îi vezi pe polonezi vârând cuțitul în ele. Timpul petrecut cu ele ni le-a apropiat mult. În această grădină mică unde se aude din când în când un tren, iar un bărbat pictează calm un gutui cu fructe, intrând în simbioză cu soarele și cu foșnetul vântului, se află unul dintre cele mai eficiente leacuri împotriva grabei – boala secolului. Nu e nevoie să „cujeți“ – ciobanul ardelean are dreptate –, e suficient să stai. A dresat cinemaul gutuile, făcându-le să crească mai repede? Posibil, dar reciproca sigur e valabila.