Începusem să vorbesc săptămâna trecută despre proaspăta revoluție pe care părea s-o stârnească în Statele Unite cazul George Floyd. Rasă, clasă, anvergură socială, șanse și drepturi civile, toate par să fie reevaluate și reinterogate în acest proces – poate necesar, sigur exagerat și, pe de altă parte, poate întârziat. Ce va ieși de aici nu e foarte clar; aș zice însă că aceia care speră într-o revoluție veritabilă, ca și cei care se tem de ea, se înșală.
Ca fărâmă de argument, aminteam de compania HBO Max, care, cu o abilă conștiință civică, a validat rapid protestele antirasiste din America. Le-a validat fără a le susține și fără a le respinge (că deocamdată nu se știe cum o să se încheie toată povestea), retrăgând o vreme de la difuzare filmul Pe aripile vântului. Iar apoi, împachetat într-un discurs introductiv despre situația afroamericanilor din secolul al XIX-lea, despre sclavie și democrație, l-a relansat în rețea pe valul mediatic iscat deja în toată lumea. Mi s-a părut o mișcare inteligentă, din care toate părțile au avut de câștigat: și activiștii civici antirasism, și democrația egalitaristă, și compania HBO Max, care a avut cu siguranță parte de mulți spectatori noi și vechi, dornici să vadă sau revadă noul pachet Pe aripile vântului.
Cei de la HBO Max n-au fost singurii care au acționat astfel, rapid și eficient. Compania PepsiCo a anunțat că va renunța la numele de marcă Aunt Jemina, a cărui imagine reprezentativă era o femeie mai în vârstă și de culoare, pentru a nu perpetua un stereotip rasist, cel al negresei harnice și vesele din anii sclaviei. Interesant este că urmașii unor actrițe de culoare care la vremea lor au portretizat-o pe mătușa Jemina au protestat împotriva modificării brandului și logoului, susținând că nu e bine să renunțăm acum la tot și toate, fiindcă „bună sau rea, asta este istoria noastră“. Nu e un protest cu mari șanse de reușită, fiindcă atunci când o corporație ia o decizie de acest gen, nici istoria, nici traumele trecutului și nici măcar justiția socială nu intră cu adevărat în calcul.
Căci în ultimele luni a existat un val de rebranding și redefiniri ale unor mărci comerciale ce puteau părea asociate unor stereotipuri rasiste. Din fandacsie în ipohondrie, vorba lui Caragiale, dar cred că raționamentul corporatist a fost cu totul altul: ce se schimbă nu se fluieră. Așa că și compania Mars a decis să „dezvolte“ (cum sună discursul oficial) marca lor înregistrată Uncle Ben’s, a cărui imagine este (adică era) un afroamerican vârstnic, cu un papion la gât. Legenda promovată în trecut de companie nu avea nici o legătură cu sclavia – vorbea despre un cultivator de orez de culoare, faimos pentru calitatea orezului său –, dar, cum ziceam, celor responsabili de bunăstarea companiei li s-a părut riscant să asocieze produsul lor cu imaginea unui negru. Și bănuiesc că, încet-încet, astfel de stereotipuri rasiale o să dispară și pe toate ambalajele de produse o să vezi doar albi (caucazieni) – ceea ce, la rigoare, e tot o formă de rasism.
Valul de corectitudine corporatistă preventivă a ajuns repede și în Europa. Brandul Knorr, deținut de compania Unilever, a anunțat că își va redenumi „sosul țigănesc“ (Zigeunersauce), fiindcă denumirea lui etalează o atitudine discriminatorie față de romi. Prin urmare, fostul sos țigănesc a devenit de-acum înainte „sos paprika unguresc“. Consiliul German pentru Romi a salutat decizia și cred că și maghiarii s-au bucurat, fiindcă noul nume le promovează suplimentar imaginea – și nu-i paradoxal că același fapt e discriminatoriu și negativ pentru unii, însă pozitiv și benefic pentru alții?
E însă absolut normal. Până la revoluția globală, lumea e influențată de piața globală și de marii ei jucători, corporațiile multinaționale. Dacă i se pare cuiva că ele sunt gata să se ralieze unor mișcări civice – mai mult, unei revoluții sociale de anvergură, care ar putea răsturna structuri, ierarhii, chiar și corporații, care ar putea bulversa și reorganiza pe alte baze întreaga societate –, se înșală amarnic.