Si, in fine, nu ma intereseaza nici de ce candidata independenta Schrotter s-a retras, pentru ca speculatiile trimit de cele mai multe ori catre insinuari murdare care chiar nu-si au rostul.
Ma intriga insa pasii pe care doamna Irina Schrotter, care se bucura de o popularitate importanta in Iasi, i-a facut de-a lungul vremii cochetind cu politica. Mai intii, la alegerile din 2004, a decis sa-i ofere, public, votul ei personal actualului primar, Gheorghe Nichita. A revenit mult mai tirziu asupra declaratiei, constatind ca a facut o eroare atunci, mai ales dupa ce l-a vazut pe fostul candidat PSD evoluind in functie. Nimic de acuzat. Toti facem erori. Sintem in 2008 insa, iar Irina Schrotter ii ofera acum, mult mai public, daca mi-e permisa exprimarea, voturile cu care era creditata in sondaje candidatului PD-L. De asta data, sperind ca nu va mai face o eroare.
Sigur ca explicatia care functiona in 2004, anume aceea ca, dintre candidatii la Primaria Iasului, Gheorghe Nichita iesea in evidenta, functioneaza si acum, in 2008, cu deosebirea ca astazi numele primarului in functie e inlocuit cu Dumitru Oprea, fostul rector al Universitatii „Al.I. Cuza”. Functioneaza oricind, mai ales ca dreptul la opinie il are orice cetatean, iar opinia doamnei Schrotter n-are de ce sa fie acuzata. Problema ar putea sa apara insa la alegerile viitoare. Cind, daca se va decide sa candideze din nou, la acea data posibil chiar impotriva celui pe care l-a sustinut acum si care ar putea cistiga Primaria tocmai prin sustinerea domniei sale, nu va mai avea argumente pentru a arata cu degetul nerealizarile iesene. Gresind o data in 2004 si o data in 2008, potentialul candidat la Primarie Irina Schrotter se va prezenta in fata oamenilor cu handicapul acestor erori de optiune. Iar alegatorii se vor intreba, absolut firesc, de ce sa ofere increderea lor unui om politic care le-a facut, de-a lungul vremii, doua propuneri neviabile.
Poate insa ca, prin retragerea ei din cursa de-acum, doamna Schrotter a hotarit sa puna punct ambitiilor politice viitoare. Lasind deoparte cliseul conform caruia niciodata nu trebuie sa spui niciodata, abia aici ar deveni cu adevarat de neinteles Irina Schrotter. Cind sondajele te crediteaza cu 20% din intentia la vot a populatiei unui oras important precum Iasul, chiar presupunind ca asta nu ti-e suficient pentru alegerile actuale, o asemenea incredere n-are cum sa nu se transforme intr-un fel de drog moral pentru mai tirziu.
Sigur, exista si o alta varianta: aceea ca doamna Irina Schrotter sa fi pus punct numai ambitiilor de a accede la functia de primar al Iasului, urmarind, in fapt, o alta functie politica, pe care un PD-L recunoscator n-ar avea vreun motiv sa i-o refuze. E chiar cea mai posibila varianta, nici ea neaparat de acuzat. Pe de alta parte insa, doamna Schrotter si-a construit popularitatea politica din ultima vreme mizind tocmai pe o independenta aproape incapatinata, venind adica pe trendul creat de presedintele Basescu, anume acela ca actuala clasa politica e compromisa, fiind necesari oameni noi, cu idei noi. Iar domnia sa a putut sa se situeze, anuntindu-si candidatura independenta, cumva in afara acestei clase politice. Or, daca a facut cu PD-L o intelegere precum cea presupusa mai sus, Irina Schrotter isi pierde tocmai acest argument si se incadreaza, ca imagine publica macar, in rindul clasei politice existente.
Sigur, multi vor spune ca abia acum, prin aceasta miscare, ea a devenit om politic veritabil. Si pot fi de acord. In acelasi timp insa, generalizind acum, e de remarcat si faptul ca prea multi oameni care vin si ni se prezinta altfel devin, intr-un timp mult prea scurt, oameni politici „veritabili”. Iar uneori parca ni se cam face dor sa credem, chiar pacalindu-ne, ca mergem la vot sa investim cu incredere un om care nu urmareste doar in folos propriu o cariera politica, ci chiar se mai gindeste, macar din cind in cind, si la cei pe care-i cheama sa puna stampila pe numele lui. Dar asta este o speranta atit de infantila, incit va dau cuvintul ca, imediat ce am pus-o pe hirtie, pur si simplu am izbucnit chiar si eu in ris.