Se deschide anul școlar. Uraaa! În sfârșit! Vrem artificii în toate orașele patriei pentru a marca acest moment. Primarii sunt gata să plătească spectacolul pirotehnic, dacă tot e rost să mai câștige câteva voturi. Elevii se revăd după ce șase luni s-au ascuns unii de alții, la propriu, și au comunicat doar online.
Pe 14 septembrie se reiau cursurile. Așa a stabilit guvernul. Dar cum se reiau? Cum o vrea Dumnezeu. Ca să vedeți cât de pregătite sunt școlile pentru acest moment, o doamnă profesoară o întreba la TV în direct pe ministra Anisie de la Educație dacă e permisă ceremonia deschiderii de an școlar în curtea școlii. Până și Covidul se amuză când aude una ca asta. Doamna ministru a rămas blocată. O asemenea întrebare arată că nu doar elevii sunt bulversați, ci și profesorii. Sau mai ales ei. Discutăm de săptămâni bune despre pericolul reluării cursurilor în formatul tradițional, iar un profesor încă își pune întrebarea dacă e permisă înghesuială, măcar o oră-două, în prima zi de școală.
Cert este că noul an școlar se deschide într-o debandadă totală. E adevărat că s-au făcut încadrări pe culori ale localităților și școlilor, dar pentru asta nu era nevoie de nu știu ce calități organizatorice. Dacă mă gândesc bine, nu aveam nevoie nici măcar de ministru la Educație, primar sau director de școală. Pentru că încadrarea în scenariul roșu, galben sau verde o puteai aflai direct, de pe un calculator, dacă introduceai înainte toate datele referitoare la Covid-19. Nu mai era nevoie de ministru, vicepremier sau primar.
Există laptopuri suficiente pentru elevii care vor învăța online? Sunt destule sisteme informatice în clase pentru transmiterea în direct a orelor de curs? Știu profesorii să utilizeze corect aparatele respective? Ce-s astea, întrebări tip OZN?
Întrebările de mai sus pot fi considerate încă prea sofisticate. Pentru că în unele școli copiii nu vor avea suficiente măști. Sau nu vor avea săpun. În alte școli copiii vor merge la toaleta din fundul curții, cum o făceau și anul trecut și acu doi, trei sau cinci ani. Și cum o făceau și părinții acestor copii acum 25-30 de ani. Dacă te uiți la șefii educației românești situația e sub control. S-au făcut achiziții, s-a transmis, s-a cerut, bla-bla-bla.
În realitate e o bulibășeală generală. În luna mai sau iunie se știa că noul an școlar debutează în septembrie? Normal că da. Atunci de ce toată vara nu au fost achiziționate tabletele? Dacă te duci într-o școală cât de cât curățică și cu ceva pretenții dintr-un oraș reședință de județ nu găsești nici dezinfectant suficient, nici mături destule sau detergent măcar pentru câteva săptămâni.
Pe de altă parte, aflăm de la boierii țării că de astă dată nu există vreo problemă cu banii. Că s-au alocat sume suficiente de la bugetul național, că a mai dat și coana Europă ceva, plus Banca Mondială pentru laptopuri. Deci nu banii sunt buba. Atunci ce-o fi? Sau cine?
E vorba de organizare în primul rând. Iar asta presupune interes, voință și dedicație pentru postul sau funcția deținută. Dar cine să se dedice? Primarul care își numără voturile de dimineață până seară? Păi îi aduc tabletele voturi? Sau directorul de școală care e mai degrabă interesat ca actualul edil să nu-și piardă funcția?
Principalul responsabil este Ministerul Educației. Adică Monica Anisie. Evident că nu putea face minuni, dar actuala ministră pare depășită de situație. Guvernul a încercat să paseze costul deschiderii anului școlar pe umerii autorităților locale, tocmai pentru a masca incompetența la nivel central.
E un haos general în educație, iar efectele vor fi mai vizibile după începerea noului an școlar. Atunci vom vedea clar cum se comportă elevii și profesorii în clase, vom vedea în ce condiții sunt cazați copiii în internatele școlilor și câți elevi încap într-un microbuz.
Pentru PNL, momentul 14 septembrie pică al naibii de prost. Timp de două săptămâni asta va fi tema principală de campanie. Pentru că subiectul arde, afectează jumătate de țară.
A venit toamna. Succes elevilor! Și grijă mare profesorilor, părinților și mai ales bunicilor!