Discul de debut al Catalinei Butcaru, cu un program sofisticat, Sonata No. 1 de Alban Berg, Oglinzile lui Maurice Ravel si Humoresca, op. 20 a lui Schumann, mi se pare remarcabil si m-a atras atit prin interpretare, cit si prin sonoritate. Nu este deloc usor sa razbati pe piata internationala a discului si, stind de vorba cu tinara pianista, intr-un interviu pentru Europa Libera, am aflat istoria inregistrarii. Cu ocazia unui recital la Londra, Catalina Butcaru a intilnit un cunoscut producator, Misha Donath, care a lucrat, intre altii, cu Rudolf Serkin, Alfred Brendel si Radu Lupu. Donath a revenit sa o asculte la Viena, dupa care i-a propus sa colaboreze la proiectul discului aparut acum la Divine Art si inregistrat in conditiile acustice perfecte ale salii Wigmore din Londra.
Nascuta la Constanta, unde a studiat de la virsta de cinci ani cu Victoria Nitu, Catalina Butcaru a fost apoi eleva Olgai Szel la Scoala „George Enescu”, la Bucuresti, unde a fost indrumata si de Aurora Ienei si Dan Grigore. Sansa unei cariere internationale i-au dat-o insa studiile, incepute la 17 ani, la Universitatea de Muzica din Viena cu profesorul Jurg von Vintschger, el insusi format la scoala unui mare pedagog vienez, Bruno Seidlhofer. Acesta din urma a fost „un guru al lumii pianistice vieneze si a format practic toata pleiada de profesori care au predat pian la Facultatea de Muzica din Viena, din anii ’60-’70, printre elevii sai celebri figurind Alfred Brendel si Friedrich Gulda”. In acelasi interviu, Catalina Butcaru imi spunea ca studiile la Viena i-au adus „rigurozitate stilistica, pedanterie si o abordare mai exacta nu numai prin prisma piesei in sine, dar privita in ansamblul cultural al unei epoci… Abordarea stilistica a fost punctul forte al studiilor cu prof. Jurg von Vintschger”.
„Un mare noroc” a fost sa o cunoasca pe pianista nascuta in Romania, originara din Arad, Meira Farkas. „A fost intilnirea care mi-a deschis accesul la marea muzica, la muzica marilor maestri dinainte de razboi si din anii ’50.” Meira Farkas a studiat si cintat cu Wilhelm Kempff, iar in perioada ei americana, cu interpreti legendari ca Pablo Casals sau Rudolf Serkin. De la Meira Farkas, Catalina Butcaru a invatat „multa muzica de camera, si-a perfectionat frazarea, marile structuri, modul de formare a sunetului”. O a treia intilnire decisiva a fost cu pedagogul rus, stabilit in Austria, la Graz, in 1991, Alexandr Satz, „o personalitate covirsitoare”, elev al unui pianist legendar, Vladimir Sofronitki. Celor trei maestri care au avut un rol decisiv in viata ei, Catalina Butcaru il adauga admirativ pe Dmitri Baskirov, alt mare muzician cu „o cultura a sunetului fantastica, o reprezentatie sonora si cunostinte estetice foarte solide, in plus, o personalitate vulcanica”.
Interesata si angajata, dincolo de repertoriul solo, in muzica de camera si lied, Catalina Butcaru imi evoca in mod vadit cu placere si intilnirea cu violoncelistul Valentin Erben. „Venita la 17 ani in Viena si neavind un pian sau posibilitati de studiu, prin diverse cunostinte am cunoscut o doamna in casa careia am putut lucra. Ea mi-a propus un an mai tirziu, in Viena existind traditia unor Hauskonzerte, concerte private, sa dau un recital, spunindu-mi ca printre invitati se afla si violoncelistul cvartetului Alban Berg, Valentin Erben. Trebuie sa spun ca, venita proaspat din Romania si fiind, practic, o eleva, nu stiam cine sint membrii cvartetului si nu auzisem nici macar un disc cu ei. Asa ca nu m-a impresionat prea tare ce mi s-a spus. O zi dupa concert, o scrisoare de multumire din partea lui Valentin Erben catre gazda concertului, imi propunea sa cint cu el. Ulterior, am aflat ca este un mare muzician si de atunci am inceput sa cintam impreuna. A fost o pura intimplare, iar Erben a devenit, daca va puteti inchipui, primul meu partener in muzica de camera.”
In momentul de fata, Catalina Butcaru exerseaza si da concerte in Austria, intre proiectele ei aflindu-se un nou disc, cu sonate de Schubert. In viitorul imediat, va putea fi ascultata, in mai, acompaniindu-l pe baritonul Jacek Strauch in ciclul Frumoasa Magelone de Brahms, iar in august cintind Concertul de Poulenc, la Reiding, locul de nastere al lui Liszt si unde a fost construita o noua sala de concerte, a carei sonoritate, se spune, ar rivaliza cu cea a faimoasei Musikverein din Viena. O pianista de mare talent, de urmarit si ascultat, deocamdata pe primul ei disc, ce va fi elogiat, nu ma indoiesc, de critici.