Emil Brumaru: Ei, chestia cu veceul e, zic eu, destul de interpretabila. In Primavara neagra, Henry Miller are pagini fermecatoare, la capitolul „O dupa-amiaza de simbata”, despre closete, veceuri, toalete, vespasiene… ceva feeric aproape. Face un elogiu de neuitat cititului in toaleta, in recreatii… Nu dau citatele care-s voluptuoase… acolo i-a inteles, scrie el, pe Boccacio, pe Rabelais, pe Petroniu… etc. Se ajunge pina la Hemingway, Dos Passos… „Vreau o puritate clasica unde cacatul e cacat si ingerii sint ingeri.” Iar baloanele facute din solutia aceea de curatat veceul irizeaza, ca si cele din sapun Cheia, curcubeie plapinde, plutitoare… Normal ca trebuie sa fie si raza de soare acolo… Mai ales daca intervine o poveste trista de dragoste…
V.D.N.: Ingrozitor de plictisit, pui jos, intre chiuveta si masina de spalat rufe, sticloanta cu Mr. Proper. Din izbitura de podea, pojghita fina formata in gura sticlei se umfla si se desprinde. Fiinta asta noua, balonul, se ridica usurel pina in dreptul ochilor tai uluiti. Si, da, nu e cu nimic diferit de cele din copilarie, cu infinite sclipiri colorate. Si pocnetul mic, autodistrugator, ca de inima de caprioara speriata, e la fel de incintator. Iata ce nu s-a spus in reclama la Mr. Proper. Nu ma pot abtine: o povestioara despre cititul in toaleta. Abia ce aparuse Lolita la noi (cu acea coperta oribila). Incintata, i-am imprumutat-o unui coleg, fotoreporter cu viziuni interesante, caruia ma asteptam sa ii placa… stiti cum iti vine sa imparti cartile dragi… Fericit la culme, mi-a marturisit peste citeva zile – da, era fermecat, o citea la toaleta, nu mai iesea de acolo! I-am spus: „Stii ce, poti s-o pastrezi, ca-mi iau eu alta”. A fost miscat de gestul meu minunat! Miscat profund, as zice!
E.B.: Adevarul e ca nu am citit niciodata in toaleta! Pur si simplu, si sper sa nu par grobian, acolo incerc alt deliciu, cel al defecarii, ca sa ma exprim medical… Pai cind te caci, te caci, nu citesti… mai pe sleau… Iar cind citesti e alta mincare de peste… Nu le poti „savura” pe amindoua concomitent… zise hobbitul ce-i doar un hobbit, acolo… ups! Cred ca Smeagol (Gollum) m-ar intelege perfect! Desi e un hobbit decazut, draga-doamne!!!
V.D.N.: Chiar ca ups! Intram pe un teritoriu periculos. Eu altceva nu inteleg: oamenii astia, cu astfel de obiceiuri, in cit timp reusesc sa citeasca o carte? Intr-o luna, doua, un an? Cum sa iti coordonezi viteza de citit pe pagina cu timpii dintre asezatul pe colac si trasul apei? Drace, sa dam foaia!… Si oare obiceiul asta – al altora, al altora, sa nu uitam sa repetam asta! – dateaza din Epoca de Aur, cind se foloseau la baie ziarele „Scinteia”?
E.B.: Haha! Eu nici acolo nu citeam „Scinteia”!!! Pai, stiu eu, chestia cu timpul… Uite ca timpul trece, trece, trece si intr-un veceu banal de bloc… Mai ales acolo…
V.D.N.: Hahaha! Si e tocmai ziua Raposatului!
(Va urma)