Trebuie să vorbesc aici despre un lucru important pe care l-am învățat dintr-o enciclopedie germană veche și – vai – în multe privințe nedepășită (adică nici măcar articolele din volumele din anii ’60, cu atât mai puțin cele noi) dedicată reprezentărilor artistice cu teme din Vechiul și Noul Testament. Înțelepciunea nu e transferabilă de la un om la altul, dar cine știe. Iată: nu folosi, într-o coloană de text, mai mult de 500 de prescurtări.
Comitetul de redacție al acestei lucrări de sinteză copleșitoare prin anvergura ei – din antichitate până în epoca modernă timpurie, nu mai țin minte dacă și mai târziu – a ajuns la concluzia că pentru a economisi spațiu se va recurge la prescurtări. De acord că dacă ai un articol despre Noe, numele lui în cadrul articolului trebuie să fie, de fiecare dată, N. Nu doar că economisești spațiul, dar numele redus la inițială e mai puternic, mai impunător, toată lumea pricepe că merită citit mai departe. N.! Da, simți alt respect, ca atunci când cineva are o legitimație. Deci până aici, totul e OK. Dar, în enciclopedie, mulți termeni mai tehnici folosiți curent erau și ei prescurtați, nachma, de exemplu, însemnând de fapt nachmittelalterlich, post-medieval. Cum de fapt toată lucrarea e foarte tehnică, prescurtările se strecurau, în felul ăsta, peste tot. Până și asta are ceva sens. Numai că o enciclopedie n-o citești din scoarță în scoarță în pat, cu pisica pe cap, când școala e închisă din cauza nămeților. Dacă ar fi așa, te-ai obișnui treptat și după o vreme ai citi probabil fără poticneli. La o enciclopedie vii însă adesea pentru o orientare rapidă, să zicem într-o pauză de meci, și dacă dai de o păsărească de prescurtări, te enervezi. Poate soluția ar fi să te simți flatat: motivul pentru care terminologia artistică și istorică este prescurtată, este că aceia care ajung până aici sunt, din capul locului, oameni cu carte. Ai deschis cartea, deja ai intrat în cercul experților.
Dar comitetul de redacție a decis, în plus, ca toate cuvintele frecvente (de la „reprezentare“ la für, von și und) să fie prescurtate. Culmea eficienței mi s-a părut transformarea lui zu în mai puțin exuberantul „z.“. Când vedeai – transcriu de pe o fotografie făcută în bibliotecă și găsită într-un folder vechi – „zahlr. frühchr. u. ma. Darst.“ și pricepeai că e vorba de „numeroase reprezentări paleocreștine și medievale“ simțeai o fierbinte recunoștință. În rest, însă, bombăneai și calculai meschin cam câte pagini au fost de fapt economisite în felul ăsta? 20? 30 de pagini la fiecare volum, cu prețul transformării celorlalte 1.000 în text aproape ilizibil ? Și să nu mi se spună că un neamț n-are nici o dificultate să deslușească prescurtările în propria lui limbă. Dacă o luăm așa, se poate înțelege un text chiar și văzând numai treimea de sus a literelor, iar ăsta nu e un motiv să înghesuim de trei ori mai multe rânduri pe o pagină. Mai important, însă: nu e oare datoria sfântă a neamțului să se gândească și la popoarele sau chiar în primul rând la popoarele care nu au avut posibilitatea de a produce asemenea instrumente de lucru, cu alte cuvinte la românii, la francezii (nu m-am putut abține) care vor trebui deci să încerce să consulte aceste pagini în germană și se vor găsi la ananghie? Eu, cel puțin, mă simțeam pus din nou în fața notițelor de curs luate de altcineva, cu un barbar sistem idiosincratic de prescurtări.
Iar aici vă rog să nu să mă întrebați dacă nu exista cumva, la începutul fiecărui volum, lista abrevierilor și a înțelesului lor. Exista. Da, exista. Dar e sub demnitatea noastră să folosim asemenea liste cu explicații. Noi facem orice, numai să nu trebuiască să citim instrucțiunile de utilizare. Lasă că ne prindem noi până la urmă cum funcționează. Butonăm până iese.
Lăsând gluma la o parte și retrăgând orice critică adresată minunatului Reallexikon de care am vorbit mai sus, întrebarea rămâne: ce pierzi când câștigi ceva?
Al dumneavoastră prescurtat,
Mlț atț și mlt sntt.
1 Trackback