Are lumea toate motivele sa se bata pentru o semnatura a zugravului Pavarotti din Banat. Omul este modest, amabil si are glasciorul uns cu miere. Cind incepe sa cinte, iti borfaie matele in tine de vibratii inaltatoare. Ca nu prea are habar ce cinta, nici noi nu avem. Dar vom afla din albumul pe care tocmai l-a lansat si in care baga fara mila, potrivit presei, atit opera (Puccini), cit si romante (Leoncavallo) si cantonete napolitane (Santa Lucia), trecind prin refrene clasice populare, precum Ojos de Espana si El mundo, fara a uita melodiile grupului Beatles (Yesterday), ariile de inspiratie spaniola (La malaguena) si teme inedite compuse exclusiv pentru el (Vivo si Con la espuma del mar).
Doamne, cita maiestrie artistica are Fiul Lui Babel (si al Maricicai Busuioc). Pacat ca nu are scoala muzicala, dar asta nu conteaza, noi ne bulucim oricum. Ce, daca un cizmar s-ar apuca de operatii de apendicita bune si ieftine, ar mai conta lipsa scolii de medicina? De ce sa facem discriminari? Ca oricum medicii sint corupti. Si planul maret pe care il am cu Costel la Scala nu tine de nici un Conservator de luzari care isi tocesc vederea prin portative si chei sol. Vom ajunge mari.
A cintat Costel al nostru… Timpul a stat in loc si a ascultat si el. Dumnezeu a aplaudat, iar Pavarotti i-a tradus, de acolo de sus. Am aruncat cu flori, cu ghiveci cu tot, iar el ne-a trimis bezele. Doua babe si-au pierdut cunostinta, de rusine, interpretind prea puritan versurile o sole mio.
Mi-a venit cu greu rindul la autograf. Mi-a scris „Cu prietenie Costel”. Ca bine zici, cu prietenie, fiindca proiectul colosal pe care ti-l propun ne va face prieteni, daca nu chiar frati. Am prins momentul cind sacalii de impresari nu erau pe faza si i-am zis dintr-o suflare: O sa dam lovitura la Scala din Milano. Il cunosc pe director, iar varu-miu are o firma de profil. A cistigat o licitatie pentru extinderea anexelor cu inca doispe toalete. Ce zici, Costele, te bagi la Scala? Eu pun veceurile, tu zugravesti…